Chiar dacă războiului iminent în zona Golfului cu Irakul poate arunca pentru o vreme "în ceaţă" economia mondială, inclusiv cea românească, pe lângă unele pierderi esenţiale, pentru România apar, mai nou, de această dată din interior, unele semne ale înviorării.
     Cel mai îmbucurător semnal vine acum din zona sistemului bancar românesc, care, forţat de scăderea treptată a inflaţiei, dar şi de trecerea de la 1 martie la cursul de referinţă al monedei naţionale în Euro, se arată tot mai disponibil să scadă dobânzile şi să investească în economia reală. Spunem acest lucru deoarece, de peste 13 ani, cea mai mare parte a plasamentelor bancare au fost făcute în afaceri cu statul, dobânzile titlurilor de stat cât şi la cele la depozitele în lei ale populaţiei şi societăţilor comerciale fiind printre cele mai atractive şi deci mai vânate de către bănci. Acestea le asigurau în mare parte capitalizarea pe un termen mai îndelungat şi, desigur, o anumită siguranţă de viitor.
     Începând încă de anul trecut, majoritatea băncilor comerciale româneşti au scăzut treptat dobânzile la depozitele în lei, ajungându-se în prezent ca la depozitele pe termen scurt, acestea să fie deja real - negative (13-14 la sută şi chiar sub acest nivel) în condiţiile în care rata inflaţiei estimată pentru 2003 este de 14%. Cert este că scăderea dobânzilor la depozitele în lei, excesul de lichidităţi de pe piaţă, precum şi dobânzile mici pe care le practică în prezent statul la titlurile puse în vânzare împing vrând-nevrând băncile comerciale româneşti spre creditarea economiei, ca singură alternativă viabilă.
     Aşadar, dacă până acum băncile preferau să facă mai mult afaceri cu statul (fiind mai comode şi mai sigure) sau îşi vindeau şi îşi cumpărau "căciula" între ele, de această dată vor trebui să iasă la bătălie pe piaţă, să-şi asume şi unele riscuri mai mari - creditând economia reală şi investiţiile. Mai mult, chiar populaţia care deţine economii importante, precum şi agenţii economici, care până acum şi-au câştigat existenţa scoţând bani buni din plasamentele în bănci, vor fi obligaţi de aici înainte să facă investiţii.
     Iar acest lucru nu este deloc rău, spunem noi. Şi nu numai noi. Keynes, unul dintre cei mai mari economişti ai lumii din secolul trecut spunea: "Economisirea este de fapt un reziduu. Investiţia este motorul activităţii economice. Mai precis, decizia de investiţie este principalul determinant al nivelului producţiei, ocupării şi venitului. Mai mult, spunea Keynes: "Nu numai că investiţia este limitată de un fond de economisire prealabil, dar ea suscită, prin variaţiile de producţie pe care le provoacă, o economisire care o egalează... Atunci când toţi agenţii economici decid să economisească mai mult, aceasta deprimă cererea efectivă, investiţia, venitul şi, în final, economisirea globală finală."
     Revenind la problema dobânzilor şi creditelor româneşti, pentru a vorbi mai la concret, până şi CEC-ul, care atrage în acest moment peste 40 la sută din volumul total al economiilor din sistemul bancar, a redus zilele trecute cu 5 puncte procentuale dobânzile la creditele acordate firmelor mici şi mijlocii (de la 34% la 29%), iar la cele destinate administraţiilor publice locale (care au finanţări prin programe SAPARD) de la 32% la 27%. În acelaşi timp, pentru perioada imediat următoare a anunţat reducerea dobânzilor şi la depozite, care sunt încă cele mai mari din sistemul bancar românesc.
     Aşadar, semnalul dat de băncile comerciale prin scăderea drastică a dobânzilor la depozite, dar şi la credite (acestea au atins deja un prag de sub 30%) nu poate fi decât de bun augur pentru economia naţională. Rând pe rând, băncile au început deja să crediteze IMM-urile, construcţiile de locuinţe, să emită carduri în lei şi în valută pentru nevoi personale sau pentru petrecerea concediilor în ţară şi străinătate. Chiar şi birocraţia formularelor şi a gajului a fost mult redusă. Se riscă mai mult, dar în cele din urmă se va putea câştiga mai mult. Înlesnirea accederii micilor întreprinzători la creditele pentru producţie şi investiţii va dinamiza economia prin investiţii substanţiale, care vor conduce la crearea a noi locuri de muncă şi vor spori contribuţiile bugetare. La fel de îmbucurător este faptul că se creează posibilitatea finanţării şi capitalizării agenţilor economici din interior, tocmai într-o perioadă în care investiţiile străine se lasă încă aşteptate, iar spectrul războiului anunţă intrarea într-o nouă criză economică mondială.