Vineri, 21 martie, la ora 9.00, agenţiile de ştiri din întreaga lume relatau că forţele coaliţiei deschideau un nou front de război în nordul Irakului, pătrunzând tot mai adânc în teritoriul dictatorului Saddam. În aceleaşi momente, în România începea ofensiva în parlamentul român sub numele moţiunii de cenzură înaintată de forţele politice liberale, democrate şi peremiste: "Mafia sufocă România! Corupţia guvernului PSD sărăceşte România" În condiţiile în care România are economie de piaţă funcţională, contestările Legii anticorupţie, deşi aduse în atenţia legislativului cu 24 de ore întârziere şi cu acuzele că a fost folosită presa drept punct de inspiraţie, sunt mai mult decât simple jocuri politice de budoar parlamentar pentru că acţiunea comună de boicotare a legii anticorupţie pătrunde puternic în cea mai adâncă rană a economiei româneşti: caracatiţa corupţiei puterii. Însă, pentru ca moţiunea de cenzură să treacă şi guvernul să fie demis, sunt necesare 243 de voturi "pentru", ceea ce înseamnă că este nevoie de contribuţia unor parlamentari din sfera puterii, iar scenariul cel mai optimist este cel potrivit căruia moţiunea ar beneficia de sprijinul umaniştilor şi radicalilor din UDMR şi al parlamentarilor independenţi. Dacă peremiştii sunt cu siguranţă cei care au furnizat titulatura sub care moţiunea se prezintă în parlament, în viziunea democrată pachetul anticorupţie reprezintă un amalgam de 15 legi care instituie de fapt dictatura legiuitoare a premierului şi generalizează corupţia. Liberalii nu consideră legea anticorupţie un pas important al luptei împotriva corupţiei: lipsesc prevederile legale care să accentueze ofensiva anticorupţie din justiţie, în vreme ce sunt introduse modificări de legi în statutul funcţionarilor publici, societăţilor comerciale şi ale registrului comerţului, fără nici o legătură directă cu ameninţarea corupţiei. În plus, Opoziţia semnalează un fapt îngrijorător: în pachetul anticorupţiei se propune modificarea legii societăţilor comerciale, o lege foarte importantă, ce face parte din capitolele de negocieri cu UE, fără dezbatere parlamentară reală, când aceste propuneri trebuiau dezbătute cu mediul de afaceri, asociaţiile patronale şi sindicale, în virtutea acelui principiu al transparenţei susţinut de putere. Contestatarii legii anticorupţie din parlament atrag atenţia şi asupra capitolelor proiectului de lege, fără nici o legătură între ele, ori cu legislaţia actuală, oferind un exemplu în acest sens: un demnitar nu poate administra o societate comercială, dar poate coordona un grup de interese, un holding industrial. Până acum răspunsul la blamul opoziţiei privind pachetul anticorupţie este, din partea guvernului, aceeaşi direcţie stabilită în numele proaspetei economii funcţionale prin care sunt disponibilizaţi zeci de mii de muncitori, se dă lovitura de graţie sănătăţii şi protecţiei sociale, lăsând să cadă în gol protestele sindicaliştilor. Lumea întreagă, în baza unei societăţi civile cu adevărat funcţionale, iese în stradă protestând împotriva războiului din Irak, în România însă mii de sindicalişti blochează capitala în virtutea statutului de economie funcţională care nu se verifică decât pe hârtie, câtă vreme populaţia este bombardată cu armele neconvenţionale ale anti-reformei.