"Moment istoric pentru România", aşa a calificat lordul George Robertson, secretarul general al Alianţei Nord-Atlantice, semnarea de către ţara noastră a Protocolului de aderare la NATO. Evenimentul, produs miercuri, 26 martie, la Bruxelles, a fost adus la cunoştinţa opiniei publice autohtone de ministrul de Externe Mircea Geoană, aflat la faţa locului, de preşedintele Ion Iliescu şi de premierul Adrian Năstase, care au apărut la televizor miercuri seara special pentru a împărtăşi poporului vestea cea bună. Dacă mai punem la socoteală şi faptul că, într-o apariţie televizată, George Bush a declarat că se simte onorat de prezenţa României printre statele care participă la operaţiunea "Libertate pentru Irak", am putea zice că ne-a pus Dumnezeu mâna în cap. Din nefericire, însă, asemenea momente de graţie sunt umbrite de cruda realitate pe care o reprezintă războiul pur şi simplu, în care până una-alta mor oameni nevinovaţi, că Saddam Hussein, în calitatea lui de dictator care se respectă, n-are de gând să dea ortul popii, cedând această onoare compatrioţilor săi dintre care câţiva au şi fost executaţi pentru "laşitate". În aceste condiţii e păcat că Senatul României a respins cererea lui Sergiu Nicolaescu de a pleca în Irak pentru a realiza un documentar de front. "Ca senator şi cineast cu experienţă în domeniu, apreciez că pot participa la o asemenea misiune, urmând ca la întoarcere, în cunoştinţă de cauză, să prezint o situaţie cât mai reală din zona de operaţii", a declarat cunoscutul regizor motivându-şi cererea. Să fi uitat colegii domniei-sale că Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre regizorii revoluţiei din decembrie '89 soldată, între altele, cu prinderea şi executarea dictatorului Ceauşescu şi a odioasei sale soţii? Frustraţi de competenţa d-lui Nicolaescu, bieţii irakieni vor fi îmbărbătaţi, probabil, de fluturaşii cu mesajul lui Pacepa, împrăştiaţi peste tot de soldaţii americani. Iată câteva fragmente din scrisoarea generalului român adresată ofiţerilor superiori irakieni: "Apelez la dumneavoastră, generalii Gărzii Republicane a Irakului, ca să-mi urmaţi exemplul şi să întoarceţi armele împotriva propriului tiran. Vă asigur că nu veţi regreta acest act patriotic (...) confraţi generali, faceţi ce am făcut şi eu (...) Demascaţi crimele lui Saddam, aşa cum şi eu am demascat crimele lui Ceauşescu. Capturaţi tiranul, aşa cum confraţii mei generali rămaşi în România l-au capturat pe Ceauşescu în decembrie 1989".
     Har Domnului că americanii n-au răspândit asemenea fluturaşi şi în România pentru că aceştia ar fi putut nimeri la mitingurile sindicale din Hunedoara sau Braşov, unde protestatarii au pus pe cruce două păpuşi de cârpă inscripţionate "Iliescu" şi "Năstase". Sau la bolnavii, de ordinul sutelor de mii, care n-au mai primit medicamentele compensate de nu ştiu când. Dar să nu exagerăm, totuşi, pericolul, în condiţiile în care depresia a ajuns pe primul loc în topul bolilor care îi macină pe români. Cel puţin aşa a anunţat miercuri, 26 martie, doctorul Mihai Dumitru Gheorghe, şeful Clinicii de Psihiatrie de la Spitalul Militar Central din Bucureşti. El a spus că între simptomele depresiei se numără şi tendinţa spre izolare şi că, pentru depresivi, "trecutul este anulat, prezentul este dureros, iar viitorul sumbru". Deşi s-a înfiinţat un centru pentru tratarea depresiei, se pare că românii vor folosi în continuare televizorul pentru a se trata la Teo sau la emisiunile dedicate războiului din Irak, care beneficiază de o publicitate foarte asemănătoare celei făcute filmelor americane, fie ele de groază sau de amor. Poate că pe bună dreptate, mai ştii, când viaţa bate filmul şi încă rău de tot.