Acolo unde în antichitate s-a construit celebrul Babilon, simbol al aspiraţiei umane spre a se înălţa întru împărăţia lui Dumnezeu, s-a născut recent un alt babilon. Sau mai bine zis o babiloniadă. Ea a fost declanşată de miza mare pe care o prezenta Irakul pentru imensele sale bogăţii de petrol. Faptul că în această ţară islamică conducea un dictator ce atinsese demenţa, că satrapul de Saddam îşi sărăcea şi înfometa poporul, impunea o teroare cumplită chiar şi în rândul apropiaţilor săi, era un motiv de a-l înlătura doar de ochii lumii, o explicaţie cusută cu aţă albă. S-a dovedit că Saddam, ce suferea de maladia megalomaniei, ca toţi dictatorii pe care i-a cunoscut istoria, nu avea arme de distrugere în masă, dar îi ura de moarte pe americani ca şi pe occidentalii europeni. Războiul anti-Saddam mediatizat pe întreg mapamondul ne-a arătat mai întâi că Bagdadul celebrei Şeherezada, eroina din "O mie şi una de nopţi", era un oraş luxuriant, cu palate somptuoase, grădini tipic orientale, monumente ce-l întruchipau la dimensiuni faraonice pe dictatorul îmbătat de propria sa egolatrie şi vanitate, panouri uriaşe cu chipul său şi că peste noapte s-a transformat într-o uriaşă ruină, în scene de apocalipsă, într-un teatru al barbariei şi atrocităţilor duse la absurd. Dezlănţuirea furiei populare a luat înfăţişări incredibile: spargeri, distrugeri, furturi, jafuri, toate pe fondul terifiantelor explozii ale bombelor de mare tonaj ghidate de sofisticata tehnică americană de la distanţă. Poate că ar fi prea cinic să spunem că am asistat la un război tragi-comic.
     Indubitabil este faptul că războiul din Irak a fost un măcel care ascunde multe faţete văzute şi nevăzute. Analiştii politici şi experţii în arta militară au încercat să decripteze toate dedesubturile sale. Ai noştri s-au grăbit să găsească o similitudine perfectă între situaţia din Irak şi revoluţia din decembrie '89 din România. Este o comparaţie exagerată. La noi n-au fost atâtea stricăciuni, atâtea jafuri şi atâţia morţi. Şi apoi în Irak nu s-a găsit ca la noi un general care să-l trădeze pe dictator, pe urmă n-au venit nici minerii să planteze flori şi să-i ciomăgească pe oamenii nevinovaţi. Războiul a început şi s-a sfârşit într-o degringoladă totală, o babiloniadă specifică vremii în care trăim. Marile puteri ale lumii, care până acum au colaborat, acum s-au separat. Unii au invocat temeiul că doar ONU poate lua o decizie, că este singurul scut al păcii mondiale. Ar fi sinistru dacă ne-am face că nu ştim un adevăr extrem de evident şi anume că ONU nu are decât un rol decorativ. A fost încălcat şi dreptul de veto al unor membri ai Consiliului de Securitate, ca Franţa, Rusia, China. Toţi ştiu că motorul care mişcă lumea este economia şi în speţă goana după petrol. Că americanii sunt la ora de faţă cea mai puternică forţă a lumii şi nu ezită nimic în a-şi satisface poftele. Râca anti-americană s-a dovedit un foc de paie. Este limpede pentru toată lumea că SUA vor să-şi impună un regim pro-american în Golful Persic şi că trebuia să încheie ceea ce începuseră în 1991.
     A fost apoi atacul terorist de la WTC din 11 septembrie 2001, ameninţările tot mai dese ale organizaţiilor teroriste musulmane, de fapt al întregului islam la adresa democraţiei occidentale şi în special a celei americane. S-a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, că uriaşa maşinărie americană de război este greu de oprit sau de înfrânt. Chirac, Schroder şi Putin s-au dovedit nişte copilandri în facerea cărţilor politice şi economiei mondiale pe lângă Bush şi staff-ul său. Iată că acum încearcă, post factum, să se împace cu americanii. Cert este că odată cu sfârşitul regimului lui Saddam a murit şi ONU, că s-a născut o altă forţă ce tinde să se extindă la scară globală. E vorba de NATO, iar acesta înseamnă America. Prin urmare, americanii împart şi instalează democraţia în lume. Până una-alta trebuie reconstruit Irakul şi toţi se vor arunca precum hienele. Chiar şi România are dreptul să fie inclusă pe lista restauratorilor Irakului pentru că are de recuperat circa 2 miliarde de dolari de pe vremea fostului nostru dictator.