Spaţiul social politic românesc, acum în preajma marii sărbători a Paştelui, e destul de sărac în evenimente, aşa că editorialistului îi este greu să găsească o temă cu lipici la public. Românul de rând se ocupă cu vopsitul ouălelor, cu tăiatul mieilor şi mai puţin cu ascultatul discursurilor politice. A semănat ceva sămânţă de discordie naşul baronilor locali şi ai sfârtecării judeţelor dar deocamdată oala acestora fierbe la foc mic. Aflăm totuşi că pe 25 aprilie a.c., în Vinerea Mare, Consiliul Director al FMI va analiza acordul stand-by cu România în vederea eliberării celei de-a patra tranşe de împrumut în valoare de 75 milioane de dolari. Oficialii români nu mai au nici un fel de emoţii, succesul în raporturile cu Fondul este garantat 100%, în sensul că banii în cauză vor fi primiţi şi nu numai promişi. Se înţelege că maşina de propagandă a guvernului va folosi acest prilej pentru a face tapaj în jurul evenimentului, socotindu-l ca un merit al guvernului. Ne vom îndoi că nu vom auzi şi niscaiva discursuri ale autorităţilor pentru simplul motiv că ele îşi fac datoria cu vârf şi îndesat pentru a demonstra cât de eficientă este politica guvernului.
     Ministrul de Finanţe, Mihai Tănăsescu va proclama că este pentru prima oară în cei 25 de ani de când ducem la capăt un acord cu FMI, ceea ce este o victorie de răsunet. Premierul nu va scăpa nici el prilejul să spună că decizia FMI este expresia consolidării procesului de reformă, din ultimii ani, mai ales cei de după 2000, nu va ezita să apese pe hotărârea cu care Executivul acţionează ferm în vederea integrării euro-atlantice. Un asemenea eveniment nu-i va putea scăpa nici preşedintelui Iliescu care, conform concepţiei sale, va sublinia meritul întregului popor. Nici FMI nu se va lăsa mai prejos şi va emite un comunicat în care va lăuda eforturile considerabile depuse în ultima perioadă de Executiv pentru restructurările întreprinderilor cu pierderi neocolind apropiatul proces de privatizare al BCR, pregătirea pentru a primi botezul privatizării PETROM-ului. Nu va scăpa neamintit reducerea sau menţinerea sub control a procesului de inflaţie. Probabil, vom primi sfaturile părinteşti să nu slăbim măsurile de creştere a disciplinei financiare şi grăbirea reformei în sectorul energetic.
     Deci totul merge bine. Din punct de vedere macro, indicatorii arată bine. Şi ca de obicei contribuabilii nu vor simţi nimic de pe urma acestui important succes repurtat de guvern. Ba dimpotrivă, se vor întreba cu ironie: cum naiba, dacă ne este atât de bine, de ce ne simţim atât de rău? În plus aplauzele guvernanţilor se vor lovi ca nuca în perete de realitatea vieţii social economice, deoarece nota de plată a "succesului" macro-economic este încă neachitată. O primă plată este scadenţa de pe 1 mai, când va lua sfârşit mini-vacanţa de Paşti, adică exact când Petrom va scumpi benzina cu 400 de lei/litru din cauza devalorizării leului faţă de euro. De menţionat că majorarea preţului benzinei, mai consistentă ca oricând, nu mai are drept cauză creşterea preţului la petrol ci activarea maşinii de stors banii a guvernului. Bugetele statului sunt vraişte, arată precum un sac plin de găuri. Dacă anul trecut pe vremea asta economia duduia, în 2003 lucrurile au început să scârţâie. Pe primele două luni, producţia industrială a stagnat. În agricultură vremea rea a compromis o parte din culturi. Exporturile au ajuns şi ele la limita de jos. Investiţiile străine bat pasul pe loc. S-ar putea ca vestea de vineri, 25 aprilie, dată de FMI să fie ultima pe anul în curs şi că guvernul va trebui să schimbe rapid ceva în politica românească, că după aceea vin alegerile şi adio reformă, ba dimpotrivă, vor fi luate măsuri populiste pentru a creşte vertiginos partidul de guvernământ în sondaje.