De multe ori m-am întrebat ce vor fi gândind oamenii legii din România în faţa sondajelor de opinie care indică fără drept de apel neîncrederea masivă a cetăţenilor faţă de instituţiile pe care ei pretind că le slujesc. Reamintim că, potrivit ultimului Barometru de Opinie Soros, realizat în luna mai, de Gallup Organisation Romania, 69% dintre cetăţenii cu drept de vot nu au încredere în Justiţie. De menţionat că în comparaţie cu barometrul realizat în octombrie 2002, încrederea în Justiţie a scăzut cu 10 procente. O contraperformanţă chiar mai spectaculoasă a obţinut Poliţia care, din octombrie 2002 până în mai 2003, a pierdut un procent de 13 la sută din încrederea populaţiei, situându-se, totuşi, în top înaintea Guvernului, a SRI-ului şi a Justiţiei.
     Reuşesc oare aceste doze uriaşe de lehamite populară să le provoace măcar o strângere de inimă celor care au adus un popor întreg "pe culmile" disperării prin siluirea dreptăţii în văzul tuturor? Credem că jena eventuală a celor indicaţi de sondaje drept principali agenţi ai răului care macină societatea românească, aducând-o în pragul disoluţiei, este invers proporţională cu averile pe care aceşti bugetari de lux le-au acumulat ca urmare a slugărniciei lor faţă de Putere şi a nemerniciei lor. Căci nemernicie şi complicitate criminală înseamnă înclinarea balanţei dreptăţii în favoarea unor infractori cu bani şi cu pile, lăsaţi de Justiţie în fruntea bucatelor, departe de puşcăriile unde sunt trimişi cu dezinvoltură numai găinari şi, uneori, chiar oameni nevinovaţi, pentru a li se închide gura grăitoare de lucruri neplăcute la adresa unor "gulere albe" sau a neamurilor lor.
     Exemplele sunt nenumărate şi dezolante. Aşa, bunăoară, ne-a lăsat fără grai un dosar între coperţile căruia a fost închis destinul unui tânăr pe care doi cămătari l-au jefuit pur şi simplu, întăbulându-se, aşa cum e moda în domeniu, pe proprietăţile mamei lui. Când acesta, trezit din "somnul raţiunii", i-a dat în judecată pentru nerespectarea condiţiilor împrumuturilor, junii cămătari i-au tras un denunţ penal, acuzându-l de trafic de influenţă. Pentru procuratură a fost suficient ca să dispună arestarea tânărului, pe care o instanţă a declarat-o abuzivă şi ilegală după mai bine de două săptămâni. Credeţi că instanţa următoare a ţinut cont de relaţiile de duşmănie dintre acuzat şi acuzatori? Sau de faptul că cei doi au o reputaţie dubioasă, unul dintre ei având chiar comportamentul unui infractor de drept comun? Sau de realitatea că n-a existat flagrant, după cum nu există nici probe, cu excepţia mărturiilor personajelor amintite? Dacă vă imaginaţi aşa ceva, vă înşelaţi amarnic. Tânărul căzut victimă lăcomiei şi ticăloşiei cămătarilor, într-o vreme în care băncile nu împrumutau bani decât pe sprânceană, unele dintre ele căutându-şi falimentul cu lumânarea, a fost condamnat la închisoare, chiar dacă n-a prejudiciat cu nimic statul român, în vreme ce denunţătorii lui, nişte cai breji pentru comunitatea în care trăiesc, îşi savurează în linişte victoria. Ca atâţia alţi infractori neprinşi, care sfidează legea şi bunul simţ cu concursul celor care ar trebui să-i pedepsească.
     În aceste condiţii, să ne mai mirăm că 41% din electoratul României consideră că în timpul actualei guvernări corupţia a crescut, 36% apreciind că, faţă de decembrie 2000, când PSD a preluat puterea, nu s-a înregistrat nici o schimbare? Nu ne mai mirăm, dar socotim că guvernanţii ar trebui să-şi reevalueze şansele de a se menţine la putere în legislatura viitoare şi să priceapă că, spectacolul mediatic, oricât de amplu şi de abil ar fi pus în scenă, nu mai poate ţine loc de luptă împotriva corupţiei.