Schimbarea la față a Domnului
Ziua de 6 august e sărbătoarea schimbării minunate la față a Domnului Iisus Hristos, în muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi: Petru, Ioan și Iacov (Mt.17, 1-9; Mc.9, 2-9; Lc.9, 28-29).
Pentru vocabularul teologic schimbarea duhovnicească a omului se poate realiza numai prin pocăință, smerenie și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, ea fiind mereu identificată cu înnoirea lui prin har.
Această înnoire nu poate fi privită ca un eveniment exterior, care de cele mai multe ori apare ca ceva impus, ci este realmente o lucrare divino-umană care pornește mereu din interiorul ființei noastre, așa cum Harul Divin - lucrare unică și comună a Dumnezeului Celui întreit în fețe - s-a vădit pe muntele Tabor dinlăuntru trupului omenesc al Fiului făcut Om, și s-a îndreptat extern spre întreaga creație.
La evenimentul taborian au fost de față, pe lângă apostolii mult iubiți - Petru, Iacov și Ioan - două personalități ale Vechiului Testament: Ilie și Moise. Prin prezența sa, Ilie Proorocul cel ridicat cu trupul la cer (IV Reg. 2, 11), confirmă existența Împărăției lui Dumnezeu plină de slavă și putere, iar Moise, cel mort pe Muntele Nebo (Deut. 34, 1), confirmă existența vieții veșnice, a existenței dincolo de moarte. Amândoi proorocii vorbeau despre sfârșitul Lui (Hristos), pe care avea să-l împlinească în Ierulasim (Lc. 9, 31).
Schimbarea la față - eveniment care are loc cu puțin timp înainte de patimile și moartea Mântuitorului Hristos, prin Harul ceresc încredințat firii Sale umane și prin aceasta tuturor celor ce stau în dreaptă credință cu Fiul lui Dumnezeu făcut Om, dar și prin prezența Tatălui ceresc care-I reconfirmă dumnezeirea, egalitatea și consubstanțialitatea Fiului Său (Lc. 9, 35) - devine pentru toți creștinii prilej de bucurie a împărtășirii Harului dumnezeiesc și îndumnezeitor ca energie necreată la care, prin Hristos, toată creația are acces nelimitat și gratuit, în Biserică, prin Sfintele Taine și prin slujirea preoților rânduiți de El.
Cu Schimbarea la față începe întreaga natură să-și schimbe înfățișarea. În zi de praznic împărătesc creștinii aduc în biserici prinoase (pârga) din struguri, care se binecuvântează și se împart tuturor după Sfânta Liturghie, acest gest marcând - din punct de vedere bisericesc - începutul toamnei.
Așezată în Postul Adormirii Maicii Domnului, sărbătoarea devine prilejul schimbării noastre duhovnicești prin post, rugăciune și o bună pregătire în vederea primirii Harului mântuitor din Sfânta Cuminecătură ca să "strălucească și nouă, păcătoșilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Dătătorule de lumină" (troparul sărbătorii).
Pr. lect. univ. dr.
Mihai HIMCINSCHI