De câţiva ani se bate multă monedă pe tema costurilor integrării României în Uniunea Europeană. Subiectul revine ca un laitmotiv ori de câte ori vine vorba de viteza cu care ne îndreptăm spre atingerea acestui obiectiv pragmatic. Numeroase sondaje de opinie efectuate pe eşantioane reprezentative probează dorinţa cetăţenilor români de-a se alătura celorlalte ţări membre ale UE. Ce nu spun sondajele sunt tocmai costurile pentru modernizarea tehnologiilor din industrie, costuri pentru lichidarea marilor coloşi falimentari, costuri pentru sporirea productivităţii şi calităţii produselor, pentru implementarea standardelor internaţionale, a acquis-ului comunitar. În esenţă, nu este vorba de o adeziune formală, fie ea oricât de sinceră, ci de asumarea unui efort de restructurare a economiei pe criterii de eficienţă şi calitate. Şi de ce să nu o spunem direct că ni se cere să adoptăm o atitudine radical schimbată faţă de finalitatea muncii fiecăruia dintre noi. Când vom înţelege că adevăratele costuri ale integrării sunt zidiri ale edificiului pe care trebuie să-l ridicăm, atunci cu siguranţă vom putea să ne convingem cât de mari vor fi costurile neintegrării. Pentru că, până la urmă, cu sau fără integrare, România nu se poate izola, rupe de contextul zonal european şi internaţional şi va fi obligată să producă la exigenţele şi pretenţiile pieţei europene. Regulile sunt bine stabilite şi nu se poate trişa. În final, integrarea nu este altceva decât acceptarea unor norme şi reguli convenite în comerţul european şi internaţional.
     În perspectiva integrării, inclusiv pe piaţa internă trebuie să avem mărfuri acceptate şi solicitate de consumatorii europeni, altfel există riscul ca aceia spre care ţintim să ne ocolească, să nu mai investească în România. Or, în condiţiile când 65 la sută din exporturile ţării noastre se efectuează pe piaţa europeană, ar fi o pierdere extrem de mare să ni se bareze aceste căi pe motiv că nu acordăm atenţia cuvenită calităţii bunurilor şi produselor ce poartă marca "Made in Romania"! Ce folos că, geografic, România este în Europa, dacă nu este acolo şi cu mecanismele, structurile tehnico-funcţionale ale Europei. Deocamdată, cu toate că se face multă paradă de măsurile luate de guvernanţi pentru accelerarea ritmului de realizare a obiectivelor înscrise în calendarul aderării, lipsesc proiectele şi programele bazate pe politici industriale ferme. Marile arierate continuă să afecteze grav sistemul financiar de plăţi şi decontări între agenţii economici. Din motive greu de susţinut şi argumentat, Executivul transferă în mod sistematic sume importante de bani de la buget pentru a camufla "găurile negre" din economie şi a le menţine în mod artificial într-o stare prelungită de comă. Menţinerea în viaţă a marilor întreprinderi cu capital majoritar de stat şi acoperirea pierderilor acestora cu mii de miliarde de lei din banii publici naşte, pe bună dreptate, numeroase semne de întrebare cu privire la corectitudinea şi lipsa de transparenţă a derulării unor sume mari de bani.
     Practica păguboasă a Guvernului de a recurge la împrumuturi, mai ales în valută, de pe pieţele internaţionale, confirmă cât de şubredă este economia. Aparent, nu sunt motive de îngrijorare dacă ne uităm la nivelul de îndatorare publică, relativ redus faţă de ţările din jur sau la scadenţa împrumuturilor. Există însă semnale de îngrijorare ale Băncii Naţionale faţă de creşterea datoriei externe a sectorului privat, care a ajuns la o treime din totalul datoriei externe a României. BNR atrage din ce în ce mai des atenţia asupra dinamicii creditului în valută şi asupra exploziei importurilor în primele şapte luni ale anului. Diferenţa de 470 de milioane de dolari între exporturi şi importuri, în favoarea importurilor, probează deteriorarea balanţei comerciale a României. Dacă acum, într-un an preelectoral, sunt atât de multe dereglări şi imperfecţiuni în efortul de integrare, oare ce se va întâmpla în 2004, când înverşunarea confruntărilor politice va sacrifica totul pentru adjudecarea alegerilor?

---

Ce mai importă românii
      Potrivit balanţei comerciale cu mărfuri specifice sectorului agricol, până la jumătatea anului agenţii economici au importat produse alimentare în valoare de 536 de milioane de euro, în timp ce valoarea exporturilor ţării noastre nu a depăşit 134 de milioane de euro. Pe pieţele din străinătate, cele mai căutate produse româneşti au fost grâul, porumbul, seminţele de floarea soarelui, uleiurile rafinate de şofran şi bumbac, conservele de carne şi vinurile; în schimb, în topul importurilor, se găsesc cartofii, usturoiul, ceapa franţuzească, prazul, boabele de soia, carnea de porc. Până la jumătatea acestui an, agenţii economici au adus pe pieţele româneşti peste 266.000 tone de grâu, 55.580 tone de cartofi proaspeţi sau refrigeraţi, preţul lor fiind de 4,9 milioane de euro, peste 43.000 tone de ceapă franţuzească şi usturoi în valoare de 6,3 milioane de euro, mai bine de 23.000 tone de tomate care au costat peste 3,2 milioane de euro. De asemenea, până în luna iunie au intrat în ţară aproape 18.000 tone de morcovi, napi şi sfeclă roşie pentru salată, în valoare de aproape 2 milioane de euro. Potrivit datelor prezentate de Ministerul Agriculturii, în aceeaşi perioadă ţara noastră a importat 29.000 tone carne de porc, 30.900 tone carne de pasăre, aproximativ 21.300 tone de peşte congelat în valoare de peste 10 milioane de euro. Şi la capitolul fructe suntem importatori serioşi, pe primele locuri situându-se bananele, peste 33.000 tone, merele, perele şi gutuile, până la jumătatea anului intrând în ţară mai bine de 25.000 tone.
     Chiar dacă pare de necrezut, la categoria mărfuri alimentare figurează şi părul uman, cel de bursuc şi de mistreţ; astfel, din categoria "păr uman, neprelucrat, chiar spălat sau degresat" s-au importat peste 2,3 tone; se pare că şi părul de bursuc este foarte solicitat la noi, deoarece s-a găsit piaţă de desfacere pentru 2,5 tone. Cereri importante s-au înregistrat şi pentru uleiul de palmier, importul acestui produs ajungând la peste 15.000 tone, în valoare de 1 milion de euro. Mare căutare pe piaţa noastră au... măgarii vii. (A.D.T.)