Curier judetean

Înmulţirea pâinilor

•Să ne întoarcem la Potir
      Cele aproape unamietreisute de zile de activitate publică au fost pentru Mântuitorul zile lucrătoare, folosite non-stop, timp în care a realizat lucruri pe care nimeni nu le-a mai făcut până atunci (Mt 9, 33).
     Condensând timpul să ne apropiem cu mentalitatea şi credinţa de veacul mesianic şi ne va fi mai uşor să înţelegem că cuvântul lui Dumnezeu este la fel de lucrător şi acum ca şi atunci; că Evanghelia nu este o carte expirată pe care o scoatem din raft mânaţi de curiozităţi copilăreşti, o răsfoim, citim o istorioară frumoasă, o închidem la loc şi spunem: "ce bine ar fi să fie chiar aşa". Ei bine, chiar este aşa! Pentru că Dumnezeu este acelaşi Atotputernicul, neschimbabil din veci până în veci şi tot tezaurul de învăţături sunt la fel de proaspete şi acum ca şi atunci când Hristos umbla pe pământ.
     În mâna Mântuitorului pâinile şi peştii au dospit peste măsură ca şi pumnul de făină din trocuţa văduvei din Sarepta Sidonului, care făcând o plăcintă prorocului Ilie, a sporit Dumnezeu darul încât făina nu s-a mai terminat niciodată (III Regi, 17, 14). Cinci mii este o cifră ca oricare alta, nu denotă limita puterii de înmulţire din partea lui Iisus; dacă ar fi fost cinci milioane sau cinci miliarde la fel le-ar fi spus staţi jos pe iarbă că se va face hrană pentru toată lumea. Între ceea ce zice şi face la Hristos este simetrie perfectă, a vrea şi a putea este acelaşi lucru. Ceea ce s-a schimbat pe parcursul timpului este unghiul optic din care privim aportul şi amestecul lui Dumnezeu în viaţa noastră. Astăzi, mulţi minimalizează şi chiar ironizează prezenţa lui Dumnezeu în problemele noastre de fiecare zi, spunând că omul şi tehnica avansată sunt factori determinanţi în dobândirea resurselor de existenţă. Avem un arsenal tehnic performant - zic ei - , care sileşte Pământul să producă; avem tractoare, semănători, combine, chimicale care forţează nota şi se obţin mii de kilograme la hectar. Desigur, avem tehnică avansată dar dacă Dumnezeu nu dă ploaie la vreme sau dacă încuie cerul trei ani şi jumătate ca pe vremea prorocului Ilie, atunci tehnica arde gazul degeaba.
     Problema spinoasă a timpurilor pe care le trăim este înstrăinarea şi îndepărtarea omului de casa părintească; am ajuns să ne hrănim cu roşcovele pe care le râmă porcii şi de care ni s-au strepezit dinţii, ni s-au zdrelit tălpile de mulţimea paşilor făcuţi pe căi rătăcite şi nu avem curajul să ne întoarcem de pe acest drum greşit, preferând să trăim printre străini, să întindem mâna şi să ne hrănim din mila lor.
     Ce-i de făcut? Se impune o grabnică lucrare de Restaurare a Omului lăuntric prin excavarea deşeurilor toxice (păcatele) care ne otrăvesc sufletul şi-l omoară negreşit dacă amânăm mereu.
     Refacerea omului nou este posibilă şi chiar se face bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăieşte. E nevoie doar să schimbăm ordinea priorităţilor. Dacă până acum dădeam buzna prin târguri să cumpărăm boi, pe câmpuri ca să cumpărăm pământ, femei etc., de astăzi să îngroşăm rândurile celor ce aleargă în pustie unde Hristos hrăneşte lumea atât cu mâinile de orz cât şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.
     Înmulţirea pâinilor din pustie se repetă şi azi în biserici la fiecare Sfântă Liturghie. Cele cinci pâini şi doi peşti - simboluri strict hristice - înseamnă cele şapte colţuri ale unei prescuri întregi; dintr-un colţ se face cuminecătura cu care se împărtăşesc cei ce vin la Sf. Potir, iar din celelalte şase se frânge Anafora sau cele douăsprezece coşuri de firimituri pe care le consumă ceilalţi.
     Să ne întoarcem la potir, care mereu plin cu trupul şi sângele Mielului aşteaptă să sature şi să mântuiască nu cinci mii de oameni câţi au fost în pustie, ci şase miliarde, care astăzi cutreieră pământul. AMIN

Pr. Petru PINCA, Blaj