Savanţi din lumea întreagă prezic că o să murim de cald, că planeta noastră se va confrunta cu valuri succesive de căldură ce vor avea efecte devastatoare asupra rezervelor de apă şi a vieţii în general. Canicula înmulţeşte numărul insectelor care transmit boli grave. Scorpionii şi căpuşele au devenit inamicul public numărul unu al sănătăţii românilor. Dar dincolo de aceste scenarii negre se mai petrec şi unele evenimente ce ţin oricum mai aproape de normalitate: arestarea prin intermediul Interpolului a lui Dumitru Dinulescu, fostul preşedinte al Bankcoop, scrisoarea incendiară pe care primarul general al Capitalei, Traian Băsescu, a trimis-o preşedintelui Ion Iliescu, care echivalează cu un război pe viaţă şi pe moarte intentat de PD împotriva PSD. Toate acestea s-au petrecut pe un fundal politic cu certe nuanţe electorale, în care un recent sondaj INSOMAR agită spiritele şi aşa destul de aprinse ale mediilor politice româneşti. Respectivul sondaj creditează PSD-ul cu cele mai mari procente în perspectiva electorală, în ciuda faptului că a te afla la guvernare înseamnă a te eroda, a-ţi pierde din imagine.
     Cu toate acestea PSD-ul a reuşit să adune în mai toate sondajele efectuate în această vară fierbinte cu 6-8 procente peste scorul obţinut în alegerile din 2000, ceea ce înseamnă că nu va fi nici o tragedie dacă mai pierde ceva puncte. Aceasta în vreme ce toate celelalte partide sunt încă departe de a înregistra creşteri semnificative, fiind departe de ceea ce şi-au propus. Liberalii lui Stolojan care mizează pe 20-25% sunt departe de ambiţiile liderului lor şi că deocamdată speranţele lor sunt o simplă himeră. O alternativă la PSD este momentan foarte palidă, deoarece ipotetica alianţă PD - PNL nu înseamnă mare lucru, iar fuziunea este percepută de electorat ca o cauză pierdută; creditată în acelaşi sondaj INSOMAR doar cu 1%, ceea ce este o bagatelă. Cum fuziunea este greu de realizat doctrinar, deoarece nu se pot asimila idei şi elemente de sorginte social-democrată cu cele de centru-dreapta reprezentate de PNL. Şi unde mai punem că se întrevede o alianţă PD-PNL-PRM care chiar că seamănă cu o struţo-cămilă şi ar îndepărta electoratul de amestecul acesta bizar de doctrine social-democrate cu cele liberale, peste care să fie aşezate precum o cireaşă pe tort sloganurile naţionaliste, extremiste ale PRM, care ne-ar îndepărta de Europa şi ne-ar subţia bruma de încredere pe care ne-o acordă americanii, a căror politică, ţineţi bine minte! o fac nimeni alţii decât evreii.
     În cântărirea şanselor preelectorale nu putem face abstracţie nici de relaţiile tensionate existente între fruntaşii celor două formaţiuni: PD şi PNL existente la nivel de judeţe, astfel că intenţiile de la centru de coabitare se vor izbi în teritorii de deciziile conducerilor filialelor. Mai există apoi de semnalat încercările lui nea Miluţ de a crea o punte între PNL, PD şi AP, de a reface, cu alte cuvinte, o nouă Convenţie Democratică, o utopie cât se poate de hazardată. Fără să dăm pronosticuri, o alianţă PNL-PD ar avea consecinţe negative asupra ambelor formaţiuni, cu atât mai mult asupra celui mai puternic şi mai credibil - PNL-ul. Singurii care ar putea trezi un interes din partea alegătorilor ar putea fi liberalii, cu condiţia să-şi forjeze un program propriu, distinct şi foarte clar, în care asumarea ideilor de tip social-democrat nu numai că le va slăbi forţa, dar îi vor împinge spre o asemănare cu programul PSD-ului, în condiţiile în care acesta din urmă a operat şi va mai opera cu reforme de sorginte liberală. Aşa că oricum am întoarce lucrurile, le-am suci pe toate feţele, şansele cele mai mari le au tot PSD-iştii, care sunt un partid mare, monolitic şi dispus să opereze cu măsuri populiste care să-i mai aducă un plus de capital electoral. Normal, orice partid aflat la putere ar proceda la fel, fie în România, fie în America. Prin urmare, PSD-ul este conform sloganului larg folosit de Adrian Năstase, condamnat să câştige alegerile din 2004.