A mai rămas destul timp până la declanşarea campaniei electorale, dar din câte vedem şi percepem, ea se duce de la trecutele alegeri, ce-i drept, cam voalat, dar răzbate din toate reacţiile umorale ale liderilor de partide. Să nu dăm decât un singur şi recent exemplu: bisericile şi mănăstirile au fost luate cu asalt, de ziua Sfintei Marii, de arhiereii PSD-ului, şi nu pentru că liderii acestuia ar fi nişte credincioşi fanatici, ci pentru a fi alături de alegători, care să vadă în gestul lor că sunt nişte fiinţe bisericoase, pline de evlavie şi cu dragoste faţă de alegători. PSD-ul s-a dat şi se dă întotdeauna bine cu Biserica Ortodoxă, i se face milă de păstorii credincioşilor şi le măresc salariile, le îm­pro­pri­e­tă­resc parohiile cu întinse suprafeţe de teren şi păduri, pentru ca propovăduitorii credinţei să îndemne poporenii spre urne şi să pună ştampila pe sigla PSD-ului.
     Un alt tărâm fierbinte pe care se duce bătălia electorală va fi cel al regionalizării. Aici va fi una din marile dispute pentru caşcavalul cel mare. Vom avea sau nu regiuni şi gu­ver­na­tori? Care va fi dorinţa intimă a alegătorilor? Din câte răzbate la suprafaţa lucrurilor, partidele îşi vor împărţi alegătorii marşând sau nu pe această temă. PSD-ul, ca să începem cu el, are o atitudine duplicitară, abordând un dublu discurs. O parte din liderii săi vor vorbi despre necesitatea întăririi capacităţii administraţiei locale, despre sporirea com­pe­ten­ţe­lor regiunilor în administrarea fondurilor europene, ceea ce înseamnă că partidul aflat la putere şi-a însuşit standardele europene în domeniu. Până nu va primi consistenţă, regionalizarea va putea fi doar un slogan, dar, dacă ea va trece pe terenul faptelor, atunci ea va fi un argument. Deocamdată, Agenţiile de dezvoltare regională vor fi băgate în seamă doar din considerente de imagine.
     PSD doreşte să evite o derapare a electoratului na­ţi­o­na­list spre PRM. Nu întâmplător, ministrul de Interne, Ioan Rus, a fost numit responsabil al PSD pentru judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. El este receptat ca un om dur şi prin urmare ştie să combată cu vigoare pretenţiile autonomiştilor maghiari. De aşteptat ca PSD-ul să nu-şi schimbe tactica până la alegeri, de teamă să nu piardă voturile celor care se tem de presupusul pericol maghiar. În ce-i priveşte pe UDMR-işti, aici avem de-a face cu o politică mai nuanţată, dar care în esenţă are acelaşi principiu. Radicalii vor o autonomie a Transilvaniei prin morganaticul Ţinut Secuiesc, în timp ce moderaţii lui Marko Bela aplică politica paşilor mărunţi, care s-a dovedit extrem de eficientă în ultimii ani. Ei vizează sporirea treptată a gradului de autonomie. PNL-ul nu ar spune nici el nu voturilor electoratului regionalist. Liberalii s-au declarat ferm pentru un program clar, pro-Ardeal. Ei sunt de părere că aici se găseşte electoratul cel mai de dreapta din România şi speră să repete la alte dimensiuni istoria din 1996 când voturile ardelenilor au impus îndepărtarea PDSR de la Putere.
     Partidul care a promovat prima lege pentru regionalizare în România - PNŢCD îşi va întări discursul pro-transilvan. Ţărăniştii mizează pe faptul că de rezultatele alegerilor din 2004 va depinde supravieţuirea partidului lor. Ei speră ca voturile regionaliştilor, ale foştilor deţinuţi politici, ale proprietarilor deposedaţi pe vremea comunismului şi ale celor preocupaţi de soarta foştilor securişti ar fi suficiente pentru accederea PNŢCD în Parlament. Rămâne de văzut de câtă credibilitate se va bucura acest partid care trage tot mai mult cu ochiul spre Alianţa de centru formată de PD-PNL.
     În bătălia pentru câştigarea Ardealului un cuvânt greu de spus îl va avea formaţiunea politică a lui Sabin Gherman, Partidul Ardelenilor. Faptul că în această toamnă la Cluj se vor întâlni reprezentanţii de frunte ai Alianţei Libere Europene, arată că sunt destule şanse ca Partidul Ardelenilor să conteze destul de mult în alegerile locale. Nu este exclus ca el să fie curtat de partidele naţionale care ar avea nevoie de mai multe voturi ale regionaliştilor în campania electorală pentru alegerile generale. Vom vedea. Oricum, voturile ardelenilor vor cântări mult în ecuaţia guvernării României după 2004.