Furtuna dezlănţuită sâmbătă după-amiaza pe Valea Ampoiului a provocat pagube însemnate u­nui gospodar din Pătrânjeni-Zlat­na. În jurul orei 17.00, trăznetul a lovit grajdul lui Ioan Jorj, a­prin­zân­du-l. Au fost alertaţi pompierii militari din Alba Iulia, care au intervenit cu două autospeciale. Vântul puternic a extins focul şi la şura gospodarului, arzând trei tone de fân. Pompierii militari şi civili din Zlatna au reuşit să salveze casa de locuit şi restul anexelor. Paguba a fost estimată la circa 35 de milioane de lei. Nu s-au înregistrat victime. (N.T.)

---

      La sfârşitul săptămânii tre­cu­te, a fost internat în secţia ATI a Spitalului Judeţean Alba un băr­bat din Aiud, în stare comatoasă. La sesizarea medicilor, poliţiştii din Aiud au investigat îm­pre­ju­ră­ri­le în care bărbatul a ajuns, bătut, la spital. S-a descoperit că joi, 2 octombrie, în jurul orei 13.00, victima - Iosif Vinţ, de 51 de ani, a purtat o discuţie în contra­di­cto­riu cu colegul său de muncă - Ioan Codrea, de 43 de ani, din Sighetu Marmaţiei. Pentru a fi mai "convingător", Codrea i-a dat un pumn lui Vinţ. Acesta din urmă s-a dezechilibrat, a căzut şi s-a lovit la cap. În 3 octombrie, procurorii albaiulieni au emis pe numele lui Codrea un mandat de arestare pre­ven­tivă pentru 3 zile, iar in­stan­ţa i-a adăugat încă 27 de zile de arest preventiv pentru co­mi­te­rea infracţiunii de vătămare cor­po­ra­lă gravă. (N.T.)

---

La Abrud
      Sâmbătă, 4 octombrie, poliţia Abrud a fost sesizată de Marcela S. din localitate despre faptul că hoţii i-au prădat locuinţa, în in­ter­va­lul orar 13.00 -19.00, când ea lipsise de acasă. Rapid, oamenii legii şi-au format cercul de sus­pecţi şi au demarat cercetările. În aceeaşi zi au fost identificaţi şi autorii acestui furt de proporţii: Daniel Cristian Oproiu (22 de ani), Daniel Secară (20 de ani) şi Ianoş Voicu (de 18 ani), toţi din Abrud, fără ocupaţie. Celor trei le-au fost întocmite dosare penale pentru furt calificat. (N.T.)

---

•"Computerul" Universităţii "1 Decembrie 1918" a comis o "eroare... omenească"!
      Am avut întotdeauna un mare respect faţă de cadrele didactice universitare (indiferent de grad), şi o apreciere deosebită faţă de studenţi. Instituţiile de învăţământ superior mi se păreau cândva nişte ve­ri­ta­bile "laboratoare" în care, prin procedee extrem de complexe, se formează oameni adevăraţi, intelectuali de marcă, o clasă socială aparte din rândurile căreia se selectează, în timp, liderii (politici, administrativi, de opinie etc.), conducătorii de destin românesc. Acum nu mi se mai pare aşa, iar respectul şi aprecierea mea scad de la o zi la alta. Mai întâi pentru că am avut ocazia să cunosc cadre didactice universitare care nu formează tineretul, ci îl deformează în cel mai pur şi monstruos spirit comunist. Iar mai apoi, pentru că am cunoscut absolvenţi care, după 4-5 ani de facultate, nu ştiu să despartă un cuvânt în silabe, făcând greşeli flagrante de exprimare în limba română (scrisă şi vor­bi­tă), sau aşa zişi "studenţi valoroşi", care nu sunt decât nişte mici "calculatoare umane", depozitare ale unor cunoştinţe de specialitate, de fapt nişte persoane cu orizont îngust, "super-specializate" în... lipsa de i­ma­gi­na­ţie. (Se ştie deja că, în cea mai mare parte a lui, sistemul românesc de învăţământ s-a bazat pe calităţile memoriei, pe simpla acumulare de date, ignorând capacitatea creativă.) Dar respectul meu faţă de mediul universitar în ansamblu a dispărut odată cu constatarea tristă pe care o fac toţi oamenii de bun simţ: cea mai mare parte a instituţiilor de învăţământ superior româneşti a devenit... afacere! Nu pentru toţi cei ce se află în acest mediu, ci pentru "descurcăreţi", desigur. Adică pentru cadrele didactice oportuniste şi "bine orientate politic" spre partidul aflat la putere (uneori şi pentru studenţii cu carnet de partid), sau pentru preparatorii, asistenţii, lectorii, conferenţiarii, profesorii etc., care practică cel mai jalnic "pupindosism". De asemenea, pentru odraslele plutocraţilor sferto-docţi (şi ele nişte nulităţi copiate genetic). Mă rog, specia "descurcăreţilor" universitari este de o varietate ce sfidează toate legile naturale, cea mai puţin dăunătoare şi mai puţin numeroasă fiind aceea a "studentului afacerist" care vinde orice, numai să supravieţuiască (începând cu locul din cămin, propriile "amănunte fizice", propria conştiinţă şi ce mai apucă: haine, cosmetice, droguri ş.a.m.d.)
    Universitatea "1 Decembrie 1918", din Alba Iulia, nu este o excepţie în acest sens. Doar atât că instituţia (autonomă!) se împarte în două: pe de-o parte cadrele didactice cu vocaţie, având o incontestabilă valoare umană ce dublează valoarea lor profesională, cadrele administrative corecte şi studenţii ce luptă din răsputeri să mai obţină un punct la o notă (punct de care depinde bursa şi "supravieţuirea" lor, poate), iar pe de altă parte cadrele didactice de "mare valoare" politică, sau cele obediente până la "sluj", cadrele administrative cu mentalitate "viciată" şi studenţii "descurcăreţi" (graţie propriilor lor calităţi sau graţie calităţilor... părinteşti). Drept dovadă a acestor afirmaţii, nu intrăm în detalii privind favoritismele şi discriminările în procesul de evaluare a cunoştinţelor studenţilor (deşi am primit anumite semnale în acest sens), ci ne vom referi la "micile afaceri" administrative care se-nvârt în "subsolul" instituţiei (fără ştirea conducerii acesteia, suntem convinşi). De pildă, anul acesta, pentru repartizarea locurilor în căminele studenţeşti, s-a afirmat că se va proceda la o selecţie în sistem computerizat. Calculatorul nu are, dom'le, sentimente, nu are prieteni, cunoştinţe, relaţii, nu are carnet de partid, nu poate fi mituit, deci nu vor fi discuţii ulterioare.
    Se vede, însă, că în România e posibil orice şi computerul (sau "com-puterea" care n-a dispărut încă) a făcut o selecţie "eronată". Astfel, studentele abia admise în anul I (cu medii de 9,36 sau 9,55, de exemplu), au fost repartizate în Căminul nr.6. Acesta este internatul Liceului mecanic din Ampoi I (aproape la ieşire din oraş), a cărui destinaţie pentru cazarea studenţilor a fost stabilită abia cu o săptămână înainte de începerea anului universitar şi, în consecinţă, n-a putut fi amenajat corespunzător într-un timp atât de scurt: camerele din acest "cămin" sunt fără parchet, holul nu are uşă ci doar un toc deteriorat, dulapurile sunt sparte, saltelele şi paturile se află într-o stare mizerabilă iar instalaţia electrică e descompletată. Tocmai aici au fost trimise studentele din anul I, numai fete, cu cele mai mari medii. Adică în cel mai îndepărtat cartier faţă de Universitate, de unde nu există nici un mijloc de transport în comun spre zona unde funcţionează aceasta. Lăsăm deoparte faptul că la Liceul mecanic anul trecut a fost nevoie de pază cu jandarmii şi de intervenţia Poliţiei. Facem abstracţie şi de vecinătatea căminului destinat "boboacelor" cu o zonă unde proliferează "flora şi fauna" scandalagiilor şi a prostituatelor. Dar cum se vor deplasa tinerele studente la iarnă, de la Universitate la cămin, pe jos, prin zloată şi ninsoare, după orele de curs care vor ţine uneori până la căderea întunericului? Desigur, potrivit "computerului", acolo au fost repartizate doar "bo­boa­cele" admise cu medii mari, după cum spuneam. Cele cu medii de 8,08, 8,26 sau 8,28 au fost repartizate la căminele nr.3 şi nr.4, la doi paşi de Universitate, unde există "termopane", maşini de spălat, calculatoare cu acces la internet etc. Păi atunci care au fost criteriile ce au stat la baza selecţiei? Ce program ai folosit dom' Computer? Dar, mă rog, asta nu s-a întâmplat doar în cazul celor din anul I, ci şi în cazul celor mai mari. (Suntem curioşi câţi studenţi au contestat anul acesta corectitudinea repartizării în cămine?)
    Pe de altă parte, în mijlocul unei efervescenţe a luptei pentru un loc în cămin, în mijlocul unei competiţii febrile între "descurcăreţii" cu experienţă, Universitatea ne asigură că... totul e corect, perfect legal, că nimeni n-a fost "mituit" etc. (Dar să nu uităm că mita poate să fie de altă natură decât financiară, şi că "micile" favoruri se practică aproape la vedere.) Noi bănuim exact contrariul şi, în acest context, propunem acordarea unei noi distincţii universitare: "Nihil sine... şpa­ga" ("Nimic fără şpagă"). Aşa ceva nu se întâmplă, însă, doar la Alba Iulia. Poate prin alte părţi este şi mai rău, iar abuzurile sunt mai evidente. Grav este faptul că acesta este doar un mărunt semnal cu privire la criza din învăţământul superior românesc. Unul dintre motivele care determină ieşirea din facultăţile româneşti (flămânde de bani) a unor nulităţi, pe bandă rulantă, o viitoare generaţie de "conducători" deformaţi ai acestei naţiuni triste (ştie ea naţiunea de ce-i cea mai tristă dintre toate ţările de pe mapamond). Gândiţi-vă ce impact au asupra mentalităţii studenţilor din anul I, care fac primul pas într-o instituţie de învăţământ superior, astfel de situaţii. Ce gândesc ei când văd că, la facultate, dacă înveţi bine stai la marginea oraşului, iar dacă "te descurci" (sau dacă te "descurcă" părinţii) stai într-un cămin confortabil? Ce idee îşi vor face despre întreaga societate românească (a cărei oglindă perfectă este mediul universitar), când vor vedea că de cele mai multe ori "dreptul tău" nu înseamnă nimic, putând fi oricând încălcat de "puternicii zilei"? Ce tip de mentalitate îşi va forma un viitor intelectual, văzând că dreptul său perfect legal îi este acordat de "superiorii" săi aşa, ca o favoare? În fine, ce fel de tineri vrea să formeze învăţământul superior românesc? "Des­cur­că­reţi" bazaţi pe relaţiile şi averea părinţilor, sau tineri demni, valoroşi, cu conştiinţă şi frică de Dumnezeu? O masă omogenă de "clienţi politici" onctuoşi şi obedienţi, sau nişte caractere bine conturate, puternice şi verticale?

---