Guvernul a hotărât ca referendumul pentru revizuirea Constituţiei să se desfăşoare în două zile, astfel că românii vor putea vota în 18 şi 19 octombrie, drept pentru care unii s-au găsit să catalogheze măsura Guvernului "lovitură de teatru la Palatul Victoria". O fi într-adevăr o premieră pentru România, dar în nici un caz o lovitură de teatru din moment ce în multe ţări, când este vorba de o asemenea crucială acţiune electorală, guvernele au grijă ca totul să fie pus la punct, astfel ca cetăţeanul să poată avea la dispoziţie nu câteva ore, ci câteva zile bune pentru a-şi exprima votul. Ţara referendumurilor este Elveţia. Aici, aproape că nu există problemă de interes general care să nu fie supusă unui referendum, începând de la construcţia unui tunel, mărirea lefurilor parlamentarilor ori acordarea subvenţiei pentru crescătorii de animale şi alegerea directorilor de şcoli. Iată, de exemplu, am avut prilejul să fiu martor la un asemenea referendum când s-au supus votului tuturor elveţienilor tocmai probleme precum cele de mai sus. Au fost trei zile de scrutin electoral: vineri, de la ora 17.00 la ora 19.00; sâmbătă de la ora 8.00 la ora 14.00 şi duminică între orele 12.00-17.00. Iar cei care nu au dorit să vină la urne, au putut expedia prin poştă opţiunea lor electorală. A fost atunci şi pentru mine o surpriză, mai ales că se desfăşurau concomitent şi alegeri locale, unde pentru postul de primar era, la o comună, un singur... candidat, în timp ce la noi erau de la 10 în sus. Dar, în patria referendumurilor, partidele şi liderii lor nu se bat ca chiorii pentru ciolan, ci au în vedere performanţele alesului, iar dacă un primar este considerat bun, atunci partidele ajung la un consens şi îşi dau mâna în a impune pe cel mai puternic dintre candidaţi încă din startul campaniei electorale.
    Revenind la Referendumul din 18-19 octombrie, nu putem decât saluta această premieră, atât pentru faptul că se renunţă la o tradiţie de tip oarecum stalinist, când voturile se numărau în grabă şi mai ales noaptea, după formula "votează toată lumea şi iese cine trebuie", cât şi pentru faptul că se acordă cetăţeanului mai multă libertate de mişcare şi lejeritate în spaţiul electoral. Cât priveşte participarea la vot, îndemnul nostru este, judecând tot după experienţa trăită în Elveţia, că adevăratul cetăţean, responsabil şi ataşat ţării sale, este acela care participă la decizie, adică la vot, nu doar asistă sau comentează, mai bine zis bârfeşte, pe tema unui asemenea moment extrem de important. Adică îşi asumă responsabilitatea şi cetăţeanul ca parte a comunităţii. Revizuirea Constituţiei este, oricum, un pas înainte pe calea democraţiei, dacă ne gândim fie şi numai la noul statut al proprietăţii, care este temelia unui stat puternic şi curat democratic. Ce să mai vorbim de noile reglementări privind separaţia puterilor în stat şi cele legate de privarea de libertate şi drepturile omului.
    Desigur că sunt şi multe scăpări, că mulţi dintre noi ar fi dorit mai puţini senatori (ori deloc) şi deputaţi, ca republica să fie prezidenţială sau parlamentară şi nu aşa, amestecată, că limba în justiţie trebuie să fie naţională şi nu multinaţională, că pământul ţării este sfânt şi nu trebuie vândut, chiar dacă este în paragină etc. etc.
    Una peste alta, însă, Constituţia României, ediţia 2003, este mai bună, mai democratică şi mai europeană decât aceea a lui Iorgovan şi de aceea îndemn pe toţi cetăţenii noştri să dea undă verde, adică să spună "DA" paşaportului nostru constituţional spre Uniunea Europeană.