Vrem să intrăm în Uniunea Europeană? Sigur că da, ba chiar în mult mai mare măsură decât elveţienii care au avut duminică alegeri legislative. Ca dovadă că formaţiunea politică pe care ei au blagoslovit-o cu cele mai multe voturi a fost Uniunea Democratică de Centru (UDC), în fapt o formaţiune de extremă dreaptă. Aceasta a câştigat alegerile prin promovarea unui program populist, antieuropean şi xenofob. Prin creşterea ponderii UDC în viitorul Legislativ şi Guven de la Berna, scad semnificativ şansele ca Elveţia să se alăture Uniunii Europene în următorii patru ani. Astfel, UDC se opune cu fermitate intrării Elveţiei în UE ca şi imigraţiei cetăţenilor străini în Elveţia. În campania electorală care a precedat alegerile de duminică, radicalii elveţieni au utilizat postere inscripţionate cu cuvântul "negrotei". Ruşine!
    Dacă în Elveţia alegerile ar fi fost gestionate de un partid cu energia, ambiţia şi motivaţia PSD-ului, sigur nu s-ar fi ajuns la un rezultat atât de stânjenitor pentru coana Europa. Dacă ar fi mai obiectivă, Uniunea Europeană ar trebui să constate că guvernanţii României (neo, cripto sau ex-comunişti) au dat dovadă (vorba domnului Ion Iliescu despre ţărani), de mult mai mult spirit civic şi mai multă responsabilitate decât omologii lor elveţieni. Şi de spirit de sacrificiu, dacă ne gândim cât de mult s-au expus ei pentru ca norodul să voteze Constituţia pentru Europa. Mai întâi baroni de talia (a se citi teapa) lui Mischie sau Oprişan au pus la bătaie toate mijloacele de persuasiune cunoscute pe plaiurile mioritice (mâncare, băutură, lemne de foc, tombole, ameninţări mai mult sau mai puţin voalate cu neplata pensiilor sau a ajutoarelor sociale, activarea preoţilor şi, nu în ultimul rând, marea găselniţă cu urnele mobile care au capturat voturi în cele mai neaşteptate locuri, de la pieţe la supermarketuri), riscând să fie acuzaţi de încălcarea... Constituţiei.
    Pe de altă parte, pe altarul noii Constituţii au fost sacrificaţi miniştrii Puwak, Beuran şi Şerban Mihăilescu în condiţiile în care, pe tot parcursul campaniei pentru referendum, primii doi cel puţin s-au bucurat de înalta protecţie a domnilor Iliescu şi Năstase. Demisionaţi sau demişi, cei trei au meritat într-adevăr "încrederea acordată" pentru că plecarea lor din Guvern s-a făcut cu un tam-tam atât de mare încât scâncetele opoziţiei şi ale unor organizaţii ale societăţii civile privind fraudarea referendumului abia dacă s-au auzit. Mult mai tare s-au auzit în schimb vocile tunătoare ale preşedintelui şi premierului care i-au culpabilizat pe românii absenţi de la referendum, acuzându-i direct sau indirect de lipsă de patriotism. În plus, dl. Adrian Năstase şi-a vărsat din nou nervii în capul Alianţei PNL-PD, atribuindu-i sentimente de bucurie în momentele în care PSD-ul se dădea de ceasul morţii de grija referendumului aflat în mare pericol duminică, pe la ceasurile 18.00. Dar partidul rozelor nu s-a lăsat, dovedind, pentru a câta oară, că atunci când vrea ceva (şi cel mai mult el doreşte să fie la putere), nu se dă în lături de la nimic. Dacă nici acum opoziţia şi societatea civilă n-au priceput acest lucru, mai bine să-şi facă bagajele. Dar unde să plece, asta-i întrebarea, când în Europa cortinele de catifea tind să se transforme în mod democratic, ca în Elveţia - în cortine de fier? P.S. Când le-a mulţumit doar ţăranilor pentru participarea la referendum, dl. Ion Iliescu a făcut, inconştient, desigur, o discriminare prin omiterea rromilor. Simţul lor civic a fost, de asemenea, la înălţime. Aşa cum era de aşteptat, căci toată lumea ştie cât de dragă le este rromilor Europa.