Pagina 1

Protecţia copilului sau a salariaţilor care îl... deservesc?

•DGPDC Alba: buget uriaş, eficienţă... minusculă! *Treziţi-vă, domnilor consilieri! *Un milion de dolari pentru un palat pustiu *"Bune practici în protecţia copilului": neglijenţa, obrăznicia şi lipsa de transparenţă *Unităţi militare şi reţele de agenţi pentru protecţia copilului!
      Dintre toate instituţiile desconcentrate subordonate Consiliului Judeţean Alba, Direcţia pentru Protecţia Drepturilor Copilului are, de departe, cel mai mare buget. De pildă bugetul aprobat acestei instituţii pentru anul în curs este de 46,9 miliarde de lei, după cum se arată în raportul înaintat Consiliului Judeţean Alba de către DGPDC. Bineînţeles că, deşi este vorba de bani publici (din taxele şi impozitele pe care le plătim noi toţi), nici unul dintre respectabilii noştri reprezentanţi din CJ nu s-a gândit să ceară detalii legate de această sumă uriaşă (mai mare decât bugetul unor întregi localităţi din judeţul Alba). Nici măcar un singur consilier nu şi-a pus vreo întrebare în legătură cu repartizarea acestui buget: 12,8 miliarde de lei cheltuieli materiale, 2,7 miliarde de lei cheltuieli de investiţii (deci cheltuieli care-l au ca beneficiar direct pe copilul "ocrotit") şi... 31,4 miliarde de lei cheltuieli de personal (adică o sumă de două ori mai mare pentru plata angajaţilor din sistem!) Ca să nu mai vorbim de faptul că onor consilerii judeţeni n-au observat superficialitatea cu care a fost elaborat respectivul proiect. De pildă, nimeni n-a băgat de seamă că la capitolul "Resurse financiare şi investiţii" nu se specifică... în ce sunt exprimate cifrele (lei, sute de lei, mii de lei... dolari, euro?). Adică bugetul total este de 46.984.000 (probabil de mii de lei), ceea ce înseamnă 46,9 miliarde de lei. Să fie oare o tentativă de inducere în eroare? Tot nebăgată în seamă de domnii consilieri a trecut şi diferenţa enormă la capitolul cheltuieli lunare/copil, între diferite instituţii subordonate Direcţiei pentru protecţia copilului, asupra cărora am mai atras atenţia: 1,1 milioane de lei la Centrul de zi Sebeş-Petreşti şi... 29,2 milioane de lei la Centrul de primire în regim de urgenţă din Alba Iulia. Probabil le cerem prea mult domnilor consilieri în acest caz, din moment ce dânşii au mai aprobat şi un "regulament cu privire la garantarea dreptului la imagine şi intimitate a copilului aflat în plasament sau încredinţare", (Hotărârea CJ 129/18.11. 2002) prin care nici o persoană fizică sau juridică nu poate obţine "informaţii de orice natură referitoare la copilul aflat în plasament sau încredinţare" decât după obţinerea "acordului prealabil scris al Directorului general" al DGPDC Alba.
    Cu alte cuvinte, părintele copilului, presa, forurile civice (poate chiar poliţia şi... consilerii judeţeni), nu vor putea obţine date concrete despre funcţionarea sistemului de protecţie a copilului din judeţul Alba (sistem care ne costă pe toţi 46,9 miliarde de lei), decât dacă are chef directorul DGPDC Alba. Dar, mă rog, asupra acestui subiect delicat al transparenţei DGPDC vom reveni, fiind convinşi că în spatele raţiunii de "respectare a intimităţii şi imaginii" copiilor ocrotiţi se ascunde altceva... Se ascunde realitatea crudă, imposibil de cosmetizat prin rapoarte şi date statistice, dar observabilă în mod direct, la faţa locului. O realitate pe care o cunoaşte, probabil, doar vicepreşedintele CJ Doru Cetean, singurul care a efectuat "vizite" inopinate prin centrele de plasament şi casele de tip familial ale judeţului.
    Să vă dezvăluim cum arată realitatea asta. Atât dumneavoastră, cetăţenilor plătitori de taxe şi impozite, cât mai ales consilierilor judeţeni care dorm în şedinţe şi habar n-au ce semnează: la doi paşi de centrul administrativ al municipiului Alba Iulia (şi al judeţului Alba), se află o instituţie a cărei construcţie a costat cam un milion de dolari (cca 40 de miliarde de lei). Este vorba despre Centrul de servicii comunitare "Arnsberg", care cică şi-ar fi început activitatea. Dar oricine a avut curiozitatea să treacă pe-acolo de când "se lucrează", a putut observa doar un fel de "palat pustiu", o clădire somptuoasă, realizată la standarde europene, care funcţionează... româneşte. Redacţia noastră fiind în apropiere de acest Centru, am trecut pe-acolo la cele mai diferite ore, doar-doar voi găsi pe cineva făcând ceva (spre deosebire de domnii consilieri, care au fost acolo doar când "s-a tăiat panglica" şi mai trec ocazional, în calitate de invitaţi, cu prilejul protocoalelor şi vizitelor din străinătate). Degeaba. Foarte rar am observat câte un "beneficiar" (vreun părinte cu copilul de mână), dar şi mai rar vreun angajat catadicsind să lucreze ceva (deşi, după cum spuneam, statisticile şi rapoartele arată o activitate laborioasă!) Cu alte cuvinte, de câte ori m-am înfiinţat la Centru am găsit trei angajate care stăteau de poveşti între ele, (uneori chiar fără a se mai osteni să ţină dinainte vreun dosar deschis aşa, de ochii lumii). Am aflat şi cine sunt cele trei. Nu este vorba despre personalul responsabil cu munca de recuperare a copilului cu handicap (deşi nici pe specialiştii din acest domeniu nu i-am găsit la program), ci despre responsabilii cu reţeaua de asistenţi maternali profesionişti: Paula Grunwald, Delia Moldovan şi Iulia Moldovan. Lor li se adaugă un psiholog, Marius Schiau. Iar dacă munca psihologului se rezumă într-o mare măsură la "poveşti" în birou, munca celor trei asistente sociale ar trebui să se desfăşoare în cea mai mare parte... pe teren. Cu atât mai mult cu cât cele trei au sarcina de a monitoriza reţeaua de asistenţi maternali profesionişti (AMP) din municipiul Alba Iulia, care cuprinde 80 de angajaţi şi 90 de copii. Monitorizarea înseamnă vizitarea la domiciliu a asistenţilor maternali profesionişti, pentru a verifica modul în care sunt îngrijiţi copiii. Efectuând un calcul simplu, trebuie să recunoaştem că volumul de muncă este uriaş (mai ales că fiecare vizită se finalizează cu nişte concluzii şi nişte raportări), fiecăreia dintre cele trei revenindu-i vreo 25 de asistenţi maternali. Prin urmare, ştiind că un asistent social trebuie să-i viziteze pe cei 25 cel puţin o dată pe lună, chiar dacă ar face în fiecare zi câte o vizită la domiciliu, tot nu le-ar ajunge zilele lucrătoare dintr-o lună ca să treacă pe la toţi angajaţii AMP pe-acasă. (Luaţi în calcul şi faptul că vizitele trebuie efectuate inopinat, iar pe oameni uneori îi găseşti acasă, alteori ba, dacă nu-i anunţi în prealabil.) Având în vedere faptul că de câte ori am vizitat Centrul "Arnsberg" cele trei angajate erau în birou (într-o clădire cu zeci de încăperi pustii), m-am întrebat când şi-or fi făcând munca de teren? Probabil niciodată, iar raportările sunt... fictive.
    Ipoteza acestor raportări fictive mi-a fost confirmată recent de una dintre cele trei asistente sociale: Paula Grunwald. Acesteia i-am solicitat informaţii despre un copil aflat în reţeaua AMP (Maria C., 5 ani), al cărei părinte ne-a sesizat asupra faptului că fiica sa nu este îngrijită corespunzător de către asistentul maternal (Doina N.). Atitudinea Paulei Grunwald (mai întâi ostilă, apoi obraznică şi culminând cu ţipete isterice), m-a convins că e ceva putred la mijloc. (Mai ales că îmi asumasem obligaţia de a respecta regula de confidenţialitate asupra identităţii copilului şi asistentului maternal, potrivit unui acord de bună colaborare stabilit cu d-na Lenica Bucur, directoarea DGPDC Alba.) Asistenta Grunwald a refuzat până şi ideea de a efectua împreună o vizită la asistentul maternal cu pricina, pentru a constata dacă fetiţa respectivă este îngrijită cum se cuvine. În acest context, recomandăm doamnei Bucur mutarea Paulei Grunwald într-un post mai potrivit temperamentului şi "bunei sale creşteri", unde să nu mai aibă contact cu cetăţenii (eventual nici cu copiii). Mai ales că în cadrul DGPDC lucrează destui asistenţi sociali cu care se poate purta un dialog în limitele decenţei, spre deosebire de "coana G.- fulminanta". (Dacă nu se va lua nici o măsură în acest sens vom considera că atitudinea "coordonatoarei" Grobienenwald este un "model de bună practică în protecţia copilului", are ceva "pile" sau e... colegă de partid cu d-na director!)
    Normal, întâmpinând acest refuz bădărănesc, am apelat la purtătoarea de cuvânt a DGPDC, Mihaela Bârjac, care mi-a pus sub nas "regulamentul" despre care pomeneam că a fost aprobat cu atâta uşurinţă de către d-nii consilieri judeţeni (probabil pentru a nu mai lua contact cu realitatea supărătoare prin intermediul presei). Dar măcar dânsa m-a condus cu amabilitate la asistentul social din cadrul Direcţiei, care trebuia să verifice activitatea celor trei de la Centrul "Arnsberg" (atât dosarele copiilor, cât şi pe cele ale asistenţilor maternali, care conţin raportările efectuate în urma vizitelor la domiciliu). Ei bine, surpriză: asistentul cu pricina nu verificase niciodată activitatea asistenţilor sociali responsabili cu monitorizarea reţelei AMP! (Iar eu trebuie să cred că aceştia îşi fac munca de teren, deşi îi văd toată ziulica stând la taclale în birou?) Şi dacă tot mă aflam la sediul Direcţiei a trebuit să constat activitatea febrilă a angajaţilor de-acolo, comparând-o cu atmosfera patriarhală, tihnită (ca să nu spun lâncedă), de la "palatul pustiu de un milion de dolari". Dar, probabil, unde-i mult de lucru se află "fraierii", iar unde nu controlează nimeni sunt "piloşii". Aşa este, doamnă director? Atunci înseamnă că aveţi cele mai întemeiate motive să vă apăraţi de presă prin regulamente aiurite, transformând sistemul de protecţie a copilului (care ar trebui să fie transparent, că-i plătit din banii cetăţeanului), într-o reţea de "unităţi militare şi de agenţi pentru... protecţia copilului". Nu cumva prin această lipsă de transparenţă vă protejaţi eficienţa invers proporţională faţă de buget? (Aici nu mai facem decât o precizare: în sistemul de protecţie a copilului din judeţul Alba se află vreo 720 de angajaţi, la vreo 1.000 de copii, în municipiul Alba Iulia funcţionând o casă de tip familial cu 6 copii şi 5 angajaţi!)
    În încheiere, solicităm în mod public conducerii DGPDC Alba aprobarea efectuării unei verificări a reţelei AMP (atât a dosarelor, cât şi la domiciliul angajaţilor, care este locul lor de muncă, nu?). O verificare neanunţată, bineînţeles, la care să participe un reprezentant al Consiliului Judeţean şi reprezentanţii contribuabilului, adică presa. (În cât mai scurt timp posibil, altfel dosarele se vor pune la punct în câteva zile iar asistenţii maternali vor fi anunţaţi.) De asemenea, ne exprimăm disponibilitatea de a însoţi orice reprezentant al Consiliului Judeţean care va avea iniţiativa de a vizita instituţiile, serviciile şi asistenţii maternali din subordinea DGPDC, pentru care contribuabilul plăteşte 46,9 miliarde de lei!

Ioan HĂNŢULESCU