În cadrul unei recente ediţii a emisiunii "România mea", Emil Hurezeanu l-a prezentat telespectatorilor pe tânărul diplomat Mihai Răzvan Ungureanu. Nu ştiu ce impresie le-a lăsat prestaţia acestuia telespectatorilor care au vizionat emisiunea cu pricina, dar eu unul mi-am spus: iată Preşedintele! Carismă, cultură, discurs logic şi impresionant, realism, imaginaţie, toate acestea (şi multe altele) sunt elementele ce definesc una dintre cele mai puternice personalităţi pe care le-am văzut în ultima vreme în viaţa publică românească.
    Mi-am amintit de Răzvan Ungureanu în contextul grevelor studenţeşti care au izbucnit zilele acestea. Adică al unor manifestări perfect justificate din partea tinerilor, care au ales această cale extremă de a se implica în viaţa publică şi, în fond, de a participa la modelarea propriului lor destin. Spuneam că grevele sunt justificate, pentru că învăţământul universitar românesc a ajuns o mare afacere pe spatele studenţilor. Pe de-o parte cămine scumpe şi condiţii mizerabile, iar pe de altă parte salarii enorme pentru personalul didactic şi administrativ al universităţilor (cazurile rectorului şi al şefei de personal de la Universitatea din Craiova sunt celebre în acest sens). Ca să nu mai pomenim de cursuri şi manuale editate din fondurile nerambursabile ale unor proiecte şi vândute apoi studenţilor (cazuri care, din câte am auzit, există şi la Alba Iulia), sau de diferite şpăgi... Ce legătură are Răzvan Ungureanu cu grevele studenţeşti? Păi el este unul dintre tinerii noştri valoroşi care a ales calea implicării directe în viaţa publică, aşa cum sunt convins că se vor implica cei mai mulţi dintre tinerii protestatari de astăzi, într-un viitor nu prea îndepărtat. Şi toate speranţele noastre se raportează la ei şi la evoluţia lor viitoare. Desigur, dacă mecanismele ce funcţionează în societatea românească le vor permite accesul în zona puterii reale, de unde vor avea posibilitatea să schimbe în bine destinul naţional. Pentru că, în pofida prevederilor din noua Constituţie (accesul tinerilor de la 25 de ani în Camera Deputaţilor, de la 33 de ani în Senat şi de la 35 de ani la preşedinţie), tinerii vor accede greu în structurile de putere. Ca independenţi vor avea nevoie de un grup puternic de susţinere, "portofoliu relaţional" şi... portofel garnisit (ceea ce nu prea au cei mai mulţi dintre românii sub 50 de ani), iar în "stufărişul" unor partide politice accesul le va fi îngreunat de "dinozaurii" care nu vor catadicsi să-şi mişte "hoiturile" ca să facă loc noii generaţii.
    În altă ordine de idei, dacă avem tineri valoroşi, conştienţi că pot şi trebuie să se implice în procesul de "ajustare" a realităţii româneşti, avem şi numeroşi tineri deja... bătrâni. Scârbiţi, blazaţi, legănându-se într-un "dolce farniente" prin cârciumi şi discoteci, risipindu-se în activităţi neproductive, dându-şi aere superioare de "neînţeleşi", criticând totul de pe margine (ca nişte chibiţi), nemulţumiţi de tot ce-i înconjoară şi în principal de propria lor viaţă. De fapt o adunătură de laşi care, în loc să se implice în vreun fel, preferă o poziţie călduţă, mioritică: "de ce să mă implic, că şi-aşa nu se rezolvă nimic... ?" Grav este faptul că ei sunt încurajaţi spre neparticipare, spre ratarea propriei şanse, de nişte dinozauri din altă specie: aşa-zişii libertini cu experienţă, un fel de "hippies" moderni care, dacă şi-au ratat şansa proprie de a face ceva, nu suportă să vadă că timpurile s-au schimbat şi că tinerii din zilele noastre au nenumărate posibilităţi de a-şi fructifica şansele. Adică, dacă ei au dat cu destinu-n bară, de ce să reuşească alţii? (Iar aceasta e tot un fel de manipulare!) Aşadar, în contradicţie cu tinerii de calibrul lui Răzvan Ungureanu şi cu studenţii protestatari, avem prea mulţi tineri în care ne-am pus speranţele şi care, poate, vor lăsa la viitoarele alegeri (prin neparticipare) să ne hotărască destinul tot "dinozaurii", "populimea" şi disciplinaţii de partid. Iar dacă se va întâmpla aşa, eu unul mă voi refugia într-o lume de basm care se va intitula "Tinereţe fără tinereţe şi viaţă în altă parte"...