Totul e OK la Cotroceni şi-n Palatul Victoria. Năstase s-a întors fericit de la Sao Paolo că partidul lui a fost primit în Internaţionala Socialistă, că de aici înainte îi vor fi deschise toate uşile spre a se internaţionaliza. Nota bene: polul social-democrat e al doilea pe eşichierul curentelor politice care domină lumea contemporană şi graţie acestui fapt vom fi ajutaţi mai uşor să fim primiţi în UE. Momentul primirii în IS nu putea fi ocolit de o şarjă umoristo-comică şi anume singurul partid care s-a opus admiterii PSD în IS a fost PD-ul lui Băsescu, care a spus un nu categoric. De înţeles, că pe plan intern cele două partide se află în opoziţie, dar, când e vorba de interesele ţării, se cade să judecăm după aceleaşi principii, adică pentru binele naţiunii. Pentru că orice s-ar spune, intrarea PSD în IS e cotată drept un succes nu numai al PSD ci şi al României. Dar noi, românii, în foamea noastră (mă refer în primul rând la clasa politică) după dulcele ciolan, ne dăm unii altora la gioale, ne cotonogim rău de tot. Când e vorba de interesele generale nu trebuie să ne socotim în campanie electorală şi să expectorăm ura unii faţă de alţii. Ce vor spune, oare, străinii când văd că românii de la vârful clasei politice îşi dau unii altora cu stângul în dreptul? Totul e all right. Domnul Ion Iliescu a părăsit Washington-ul plin de zâmbet şi de voie bună. În mai puţin de un an, preşedintele nostru s-a întâlnit de două ori cu cel mai puternic om al planetei, ceea ce, să recunoaştem, nu e puţin lucru. D-l Iliescu a fost nu demult şi-n oraşul studiilor sale din tinereţe, dar nu s-a întors cu aceeaşi fluturare de zâmbet pe buze. Putin e rece, parşiv, cu morgă de fost kaghebist, iar înapoierea tezaurului s-a amânat sine die, dacă nu pentru totdeauna. Desigur Iliescu a preluat mesajul transmis prin istorie de la voievozii şi domnitorii români, că nu e bine să te pui rău cu vecinii, mai ales că răsuflarea lor rece ne îngheaţă cefele. Mai prost stăm în relaţiile cu Voronin, care vrea să readucă bolşevismul în Moldova de dincolo de Prut, să scoată manualele de istorie din şcoală, s-o lase mai încet cu limba română, cu relaţiile culturale moldo-române.
    Întâiul nostru om de stat s-a întors din Capitala Lumii Noi cu promisiunea lui Bush de a deveni un partener strategic, extrem de serios al Statelor Unite în lupta contra terorismului internaţional, în noua arhitectură geo-politică a lumii. Plus că americanii şi-au declarat intenţia de a muta unele baze militare din vest în România şi Bulgaria. D-l Iliescu, ca un elev sârguincios, i-a arătat şefului de la Casa Albă că şi-a făcut temele, că a dat în cap corupţiei, fiind demişi trei miniştri, o pleiadă de baroni locali, că pe masa PNA-ului se află în cercetare o serie de dosare de corupţie. I-a şoptit boss-ului american în Biroul Oval că l-a mai temperat pe irascibilul Năstase cu ieşirile sale intempestive la adresa ambasadorului american la Bucureşti, Michael Guest. Şeful de la Cotroceni a promis că va combate corupţia, iar Casa Albă ne acordă facilităţi economice, ne sprijină din punct de vedere diplomatic şi militar şi aşteaptă rapoartele de la ambasadorul Guest. Se ştie că trimisul lui Bush la Bucureşti a criticat în dese rânduri ineficienţa guvernanţilor români pe tărâmul combaterii corupţiei, fapt ce a dus la o aparentă răcire a relaţiilor bilaterale. Numai aşa se explică graba cu care d-l Iliescu a vizitat Casa Albă. Preşedintele nostru a fost măgulit până în adâncul sufletului că prietenul său de la Casa Albă regretă că nu mai poate candida pentru un al treilea mandat la Cotroceni. Regretele păreau să aibă ţintă atitudinea lui Iliescu faţă de corupţia din România şi faţă de piedicile pe care guvernul le-a pus investitorilor străini. Iată o recoltă politică şi diplomatică de toamnă bogată, demnă de apreciat. Să vedem care vor fi efectele ei în plan social, în nivelul de trai al românilor.