Am aniversat, aşadar, 85 de ani de la Marea Unire, eveniment cu conotaţii şi largi semnificaţii social-politice şi naţionale. Ne bucurăm că sărbătoarea a fost o reuşită din mai multe puncte de vedere. În primul rând s-a simţit entu­ziasmul şi cordialitatea românilor, comuniunea de senti­mente, concordia naţională, absenţa oricărui iz politic. A fost o sărbătoare a tuturor românilor, indiferent de crez politic. Nota zece pentru organizatori. Dar rostul acestui editorial este să sublinieze altceva, care a distonat cu nota generală a evenimentului din Cetatea albaiuliană. Ca şi altă dată, dar parcă mai abitir ca oricând, organele de ordine şi pază s-au întrecut în a fi nişte cerberi zeloşi, de parcă aici, între zidurile Cetăţii, s-ar fi ascuns Osama Bin Laden şi reţeaua Al Qaeda. O spun cu amar regret, ca un "terorist obscur şi na­iv" care voia să traverseze incinta Cetăţii pentru a ajunge la datorie, că a fost nevoie să fie oprit de zeci de ori, să fie controlat până la piele şi numai cât nu a fost pus să-şi deschidă şliţul, să dea explicaţii lor, jandarmilor, SPP-iştilor şi ce or mai fi fost ei, care au întrecut măsura şi s-au comportat absurd, lipsiţi de logică.
    Va să zică, au venit grangurii bucureşteni să facă militărie la Alba Iulia. S-o facă, dar la ei acasă. Nu suntem imbecili să nu acceptăm şi să înţelegem că într-o astfel de îm­prejurare este nevoie de ordine, de asigurarea protecţiei înaltelor oficialităţi venite de la Bucureşti. Aceştia, o spun cu toată răspunderea, s-au comportat ca nişte vechili, stăpâni pe moşia lor. Până la urmă românul trebuie să înţeleagă că, mai presus de orice, sunt aceste servicii fără de care naţia română s-ar destrăma ca un balon de săpun. Cu câteva zile înainte de sărbătoare, aceştia au pus sub asediu oraşul, circulaţia, practic au paralizat o bună parte a localităţii. Cât de ridicol sunt, eu credeam că suntem o ţară de oameni blânzi, paşnici şi disciplinaţi, buni patrioţi. Când colo, se vede treaba că suntem nişte periculoşi ce trebuie păziţi, ascultaţi telefonic, supravegheaţi de lunetişti. Cu o zi înainte, toate circuitele telefonice au fost bruiate, televiziunea aşişderea încât nu s-a putut recepţiona în condiţii normale meciul de fotbal de pe stadionul "Cetate". Am fi curioşi să ştim câţi oameni de ordine au fost mobilizaţi aici, ca să aflăm unde se duc banii noştri. Nici pe vremea lui nea' Ceaşcă, când se auzea că s-a furat vreo armă de la Cugir, nu se isca atâta dihonie şi ziduri vii în faţa geniului carpatin. Mi-aş permite să întreb ca un iluzionist ce sunt: de cine apără ţara asta domnii din serviciile de pază, de oameni devotaţi naţiunii, ideii de libertate şi unitate naţională, sau de hoţi şi mari delatori? Vreau să spun că mult mai simplu ajungeai să dai mâna cu nea' Pingelică, decât cu d-l Ion Iliescu, care şi domnia sa s-a arătat nemulţumit de zelul forţelor de ordine. Aşa că promit că la viitoarea sărbătoare n-am să ies din casă şi o să aplaud iubiţii conducători la televizor.
    Se spune că românii au fost trecuţi pe lista teroriştilor ca posibile ţinte de atac. Lucrurile trebuie judecate cu mai mult discernământ, decelate puţin altfel. Alba Iulia nu are nici un punct strategic. Şi încă o nelămurire: de ce d-nii Iliescu şi Năstase, atât de mult adulaţi de popor, n-au servit din bucatele oferite marelui public, alături de acesta, aşa cum s-a făcut multă tevatură pe această temă. Nu de alta, dar le-ar fi crescut popularitatea înainte de alegeri. Să amintim că George Bush s-a dus incognito tocmai în Irak şi a servit masa cu soldaţii americani şi n-a păţit nimic. În schimb, noi îi păzim pe cei săraci, care s-au îmbulzit la o porţie de sarmale, în timp ce pe hoţi îi lăsăm să-şi facă de cap. Bravo naţiune!