În vreme ce purtătorul de cuvânt al PSD, ochiosul, năvalnicul, şturlubaticul Dan Matei Agathon făcea valuri cât casa pe tema aşa-zisei lipse de independenţă a Televiziunii Române, pusă în cârca lui Stelian Tănase, scriitor şi comentator politic de marcă, (încă) realizator al emisiunii "Maşina de tocat", ziariştii timişoreni protestau în stradă faţă de stâlcirea în bătaie a colegului lor Ino Ardelean, autorul unor dezvăluiri senzaţionale privind afacerile necurate ale unor membri şi clienţi de frunte ai partidului de guvernământ. Slavă Domnului că în România numărul jurnaliştilor care deranjează puterea e în scădere vertiginoasă, accidentele rutiere, violenţele de tot felul, divertismentul cu străvezii aluzii sexuale şi "vedete" semidezbrăcate deţinând primatul în spaţiul publicistic autohton. Şi va fi din ce în ce mai bine pentru că PSD e hotărât să câştige alegerile, iar în acest scop nu se dă în lături de la nimic.
    Alianţei PNL-PD Justiţia noastră independentă i-a refuzat dreptul de a adopta sigla "Dreptate şi Adevăr" ("DA") pe motiv că transmite electoratului mesaje subliminale. Ca şi Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii, probabil aflat în pragul desfiinţării după ce triada Pleşu-Dinescu-Patapievici s-a zbătut în van să obţină de la SRI dosarele celor ce au făcut poliţie politică înainte de 1989, pentru ca după revoluţie să se dea de trei ori peste cap, să se transforme în miniştri, deputaţi, senatori, afacerişti de succes şi, de ce nu, în virtuali preşedinţi de ţară, ca CV Tudor de exemplu. În mod normal, CNSAS ar fi trebuit să elucideze problema colaborării lui Vadim cu fosta Securitate, rezultatul anchetei fiind decisiv în privinţa candidaturii liderului PRM la cea mai înaltă funcţie în stat. De ce bate pasul pe loc această anchetă asemenea majorităţii proceselor cu "tribunul" pe post de inculpat? Simplu, pentru că trei dintre membrii Colegiului CNSAS, propuşi de către PSD, nu mai dau pe la serviciu de un an, cei prezenţi fiind la discreţia lui Constantin Buchet, reprezentantul PRM în conducerea instituţiei. Concret, din cei 11 membri ai Colegiului, cei trei susţinuţi de PSD nu participă la şedinţe, motiv pentru care lucrările se desfăşoară la limita cvorumului. Dacă din cei opt membri rămaşi pe baricade absentează doar unul, Colegiul nu mai poate lua nici o decizie. Cu alte cuvinte, deconspirarea lui Vadim depinde exclusiv de PSD, fiind foarte puţin probabil ca peremistul Buchet să facă act de prezenţă tocmai când s-ar decide soarta celui ce l-a propulsat în prima linie a CNSAS. Altfel spus, prezenţa unui singur membru al Colegiului dintre cei trei susţinuţi de PSD ar fi suficientă pentru ca opinia publică să afle dacă "justiţiarul" Vadim a făcut sau nu poliţie politică. (Schimbarea la faţă a liderului PRM, brusc transformat în mieluşel, are probabil legătură cu această situaţie kafkiană). Culmea este că cei trei chiulangii îşi ridică lunar salariul de 20 de milioane. Când, pe baza regulamentului CNSAS, celor trei le-au fost blocate indemnizaţiile, ei au dat instituţia în judecată iar Curtea de Apel Bucureşti le-a dat câştig de cauză. No comment.
    În asemenea condiţii nu e de mirare că "Academia Caţavencu" a luat problema pe cont propriu şi a scos pe piaţă prima ediţie a unui supliment săptămânal de patru pagini cuprinzând circa 100 de ofiţeri de securitate din perioada 1948-1989. La acest program de cercetare mai participă Institutul Român de Istorie Recentă (IRR) şi Fundaţia "Gheorghe Ursu". Să sperăm că temerarii implicaţi în acest demers nu vor avea soarta lui Ino Ardelean sau, Doamne fereşte, a lui Gheorghe Ursu, pe care fosta Securitate l-a omorât în bătaie după ce l-a torturat în chip bestial.