Ultimele două state care mai trebuiau să ratifice aderarea Ro­mâniei la NATO - Statele Unite ale Americii şi Franţa - s-au mo­bilizat în acest început de an şi ne-au dat vestea bună. Din luna iunie, odată cu summitul NATO de la Istanbul, ţara noastră va de­veni membră a Alianţei Nord-Atlantice de facto şi de jure. O re­alizare pe care nimeni nu o poate contesta, o realizare ce este în primul rând a poporului român, şi nu al vreunui partid anume. Ea ne aduce în rândul ţărilor civilizate, dar se pare că deşi criteriile pe care trebuie să le îndeplinim inclusiv la nivel legislativ sunt foarte dure, nu înlătură întru-totul suspiciunile pe care partenerii noştri, mai ales cei europeni le au în privinţa supremaţiei legii în Româ­nia. Pentru că astfel explică baroneasa Emma Nicholson, raportor pentru Româ­nia, solicitarea de suspendarea a negocierilor de aderare. Propu­nere care este susţinută şi de europarlamentarul creştin-democrat Arie Oostlander. Sămânţa de scandal este, spun ei, nerespectarea de către guvernul Adrian Năstase a moratoriului asupra adopţiilor internaţionale, asumat până la adoptarea noii legislaţii în domeniu. Dar, spun oficialii români, noua legislaţie este dificil de adoptat în condiţiile în care la nivelul statelor europene sunt încă puncte nelămurite. Cât despre adopţiile efectuate, ele sunt rezultatul unor decizii de justiţie şi conforme cu principiul interesului superior al copilului.
    Dar cum spuneam, adopţiile sunt doar un pretext. Pentru că şi la nivelul Uniunii Europene şi al Parlamentului European tot politică se face. Şi vedem, că nu-i cu nimic mai curată decât cea de pe ma­lurile Dâmboviţei. Cel puţin la acest capitol corespundem stan­dar­delor! Cei doi europarlamentari au propus Comisiei şi Consiliului European "suspendarea negocierilor în forma lor actuală, în scopul de a da întreaga prioritate ghidării acestei ţări (României n.n.) spre stabilirea supremaţiei legii, care este cel mai important dintre criteriile politice de la Copenhaga." Emma Nicholson este membru al grupului parlamentar liberal-democrat din Parlamentul Europei, iar Arie Oostlander, al grupului creştin-democrat. El este în acelaşi timp şi coordonatorul departamentului de politică externă al Parti­dului Popular European care reuneşte partidele creştin-democrate şi conservatoare din ţările membre. Pentru ca amendamentul lor să treacă este însă nevoie şi de sprijinul grupului socialist. Un sprijin greu de obţinut, aşa cum sugerează declaraţia europarlamentarului socialist Catherine Lalumiere, conform căreia suspendarea nego­cierilor este cea mai proastă soluţie pentru România. Putem să ne gândim că premierul Adrian Năstase are dreptate când spune că amendamentul lui Oostlander şi Nicholson vine şi din nemulţumirea că, în România, creştin-democraţia nu stă prea bine. Iar în per­spectiva aderării noastre acest lucru nu este mulţumitor pentru că, în condiţiile în care social-democraţia este puternică la noi, reprezentanţii pe care-i vom trimite în Parlamentul European vor întări grupul socialist. Totul trebuie gândit în contextul în care la noi acest an este unul electoral, iar aderarea este preconizată pentru 2007, deci rezultatele votului din 2004 vor avea consecinţe. Orice presiune o pot considera creştin-democraţii europeni binevenită pen­tru zdruncinarea încrederii românilor în social-democraţii care-i conduc acum. Nu vom susţine că în România legea este chiar su­verană, dar oricine învaţă mai bine ajutat, decât pedepsit.

---