Între căderile abundente de zăpadă, blocajele şi accidentele ruti­ere, urmărirea şi prinderea lui Passaris de România, bătăile crânce­ne aplicate de nişte oligofreni unor membri de familie sau unor ne­cu­noscuţi, scandalul nou-născuţilor din maternitatea Ploieşti, în presa noastră liberă să facă ce vrea ea, inclusiv să arunce la gunoi ştirile care ar putea şifona imaginea Guvernului, de exemplu, cu greu s-a strecurat vestea că parlamentarul olandez Arie Oostlander a ce­rut suspendarea negocierilor de aderare a României la UE, aces­ta fiind susţinut în demersul său de baroneasa Emma Ni­cholson. Capetele de acuzare sunt încălcarea de către România a Moratoriului privind adopţiile internaţionale şi nerespectarea de către autorităţi a "supremaţiei legii". În consecinţă, parlamentarul olandez a solicitat un plan de monitorizare sporită a capitolelor deja în­cheiate, în special pe domeniul Justiţiei şi al Internelor, unde abuzurile nu mai sunt excepţii ci pur şi simplu reguli. Intervievată de BBC, Emma Nicholson, până de curând o prietenă a ţării noastre, a declarat că "acest proiect de amendament ar fi în interesul Româ­niei, permiţându-i să se concentreze deplin asupra creării unui sis­tem juridic eficient şi bine condus". Ea a subliniat că, în absenţa unui cadru legislativ sănătos, România nu va putea să facă faţă integrării europene.
    În stilul său deja cunoscut, premierul Adrian Năstase a minima­lizat propunerea Oostlander-Nicholson, deşi Grupul Partidului Popu­lar din care face parte olandezul este majoritar în Parlamentul Eu­ropean. El a declarat că avem de-a face cu o declaraţie personală şi nu cu una a grupului în ansamblul său. Apoi vineri, 30 ianuarie, Mircea Geoană a organizat o conferinţă de presă, unde a relatat conţinutul unei discuţii telefonice Adrian Năstase - Gunther Ver­heugen care i-ar fi spus textual interlocutorului său că "România a pierdut 10 ani cu guverne incapabile, iar actualul executiv este sin­gurul care a dat rezultate concrete". De asemenea, lui Gary Titley, vicepreşedintele Grupului Partidului Socialist din Parlamentul Euro­pean, din care face parte şi PSD, o serie de canale de ştiri con­trolate de Executiv i-au atribuit o declaraţie în care Guvernul Năs­tase este lăudat pentru că "a făcut progrese importante în direcţia bună".
    Între progresele invocate nu se numără, de bună seamă, şterge­rea pentru a patra oară, împotriva legii, a datoriilor Societăţii Na­ţionale "Tutunul Românesc", recent privatizată cu nişte investitori obscuri, pe o sumă cu mult inferioară valorii reale a societăţii. Ast­fel, potrivit "Evenimentului Zilei", o evaluare din vara lui 2001, făcută de firma de consultanţă PricewaterhouseCoopers, estima bunurile cele mai de preţ ale SNTR la peste 85 de milioane de dolari, din care 3 milioane era numai valoarea terenurilor pe care sunt am­plasate fabricile. APAPS a vândut pachetul majoritar de acţiuni cu 2,1 milioane de dolari (1,6 milioane de euro). Un adevărat chilipir dacă ne gândim că datorii de circa 30 de milioane de dolari ale SNTR au fost şterse, celelalte fiind eşalonate pe cinci ani cu o perioadă de graţie de şase luni. Totul printr-o ordonanţă de urgenţă care, încălcând două legi organice, - Legea concurenţei şi cea privind ajutorul de stat, plus normele europene în domeniu - este nelegală. După cum ştie tot românul, privatizarea SNTR nu este de­cât o verigă dintr-un şir lung de fapte de corupţie care sunt pe cale, iată, să arunce în aer trenul spre Europa în care de atâta vreme visăm să ne urcăm. Şi chiar dacă situaţia n-ar fi aşa de gravă, aver­tismentele tot mai numeroase pe care le primeşte puterea de la Bucureşti din partea unor oficiali europeni ar trebui să le dea in­somnii guvernanţilor întrucât lansatorii lor, exasperaţi de duplicitatea dâmboviţeană, de prăpastia dintre promisiuni şi fapte, au ajuns să pună sub semnul întrebării însăşi îndeplinirea criteriului politic de către România. Ceea ce este cu adevărat alarmant. Nu ne aş­tep­tăm ca Guvernul Năstase să-şi dea demisia aşa cum i-au cerut li­derii opoziţiei Theodor Stolojan şi Traian Băsescu, cărora li s-a ală­turat ex-preşedintele Emil Constantinescu, dar sperăm ca Execu­tivul să facă mai puţine declaraţii ironice şi mai mulţi paşi concreţi în direcţia reformelor de care România are nevoie nu de dragul Uniunii Europene ci pentru ieşirea ei din zona gri a continentului, cea mar­cată de sărăcie şi disperare.

---