Jonathan Scheele, şeful delegaţiei Comisei Europene, a declarat cu câteva zile în urmă că "România este ţara pe care, cu cât o cu­noşti mai mult, cu atât o înţelegi mai puţin". Iată un paradox de care s-au dat cu capul şi alte VIP-uri din clubul select al democraţiilor avansate, de la Michael Guest la baroneasa Nicholson, care mai în­tâi ne-a certat pentru felul în care ne purtăm cu copiii fără de noroc, după aceea ne-a lăudat că am făcut progrese în materie, iar acum s-a lepădat cu totul de noi, trecând în barca europarlamentarului A­rie Oostlander, cel care a cerut suspendarea negocierilor de ade­rare a României la UE pe motiv că în loc de stat de drept avem "o corupţie înspăimântătoare". Dacă ei, demnitarii europeni sau ame­ricani care au petrecut un timp limitat în România, se plâng de "originalitatea" realităţilor mioritice, noi, cei care am trăit toată viaţa aici, sub Ceauşescu, sub Iliescu şi un pic sub Constantinescu, ce să mai zicem? Cum am putea interpreta de exemplu faptul că, pentru lobby-ul pe care îl fac în aceste zile în favoarea României pe lângă grupurile parlamentare europene din care fac parte, PNL-ul, PD-ul şi UDMR-ul au fost taxaţi de unii comentatori drept "anexe ale PSD-ului" iar liderii lor, mai ales cei din opoziţie, drept "fraieri". În opinia acestora, Stolojan şi Băsescu s-au speriat de insinuările lui Vladimir Pasti, care i-a etichetat drept "instrumente care acţi­onează împotriva intereselor clare ale României şi în favoarea inte­reselor destul de oculte ale domnului Oostlander". În consecinţă, doi lideri de frunte - Călin Popescu Tăriceanu şi Nicolae Vlad Popa - s-au dus la Bruxelles de toartă cu liderul PSD Viorel Hrebenciuc şi cu senatorul UDMR Gyorgy Frunda, iar Traian Băsescu a declarat că "europarlamentarii n-au fost corecţi faţă de poporul român", re­ferindu-se la Emma Nicholson şi Arie Oostlander. Parcă scuzându-se, Călin Popescu Tăriceanu a explicat că el nu apără guvernul, ci ţara, iar Gyorgy Frunda a spus că este de acord cu observaţiile lui Arie Oostlander privind corupţia şi starea proastă din justiţie cu menţiunea că întreruperea negocierilor cu România ar da câştig de cauză extremismului. Şi abuzurilor de tot felul, am adăuga noi, pe care Europa civilizată, chiar dacă n-a reuşit să ni le scoată din ogradă, le-a monitorizat, aducându-i la exasperare uneori pe gu­vernanţi cu insistenţele ei privind combaterea corupţiei din justiţie, din administraţie şi din celelalte domenii pe care le-a colonizat.
    Să presupunem că, Doamne fereşte, Emma şi cu Arie vor avea câştig de cauză iar Europa îşi va lua adio de la România. Vor suferi cumva miniştrii Cabinetului Năstase şi baronii de prin judeţe? Să fim serioşi! Cu conturile arhipline de euroi şi de dolari, ei vor putea trăi în continuare ca nababii, aici sau aiurea, fără ca cineva să-i mai întrebe de... sănătatea poporului pe care guvernările postde­cem­briste, fără excepţie, l-au adus în pragul extincţiei. Asta ca să nu mai vorbim de Corneliu Vadim Tudor, care va putea în sfârşit să fie el insuşi, adică ultranaţionalist, xenofob şi antisemit. Fără con­strângerile şi avertismentele coanei Europa, Justiţiarul, după ce va fi ajuns preşedinte, va putea organiza execuţii pe stadioane iar în fiecare oraş, dacă nu cumva în fiecare în fiecare localitate mai răsărită, va înălţa o statuie a lui Ceauşescu. Iar "România Mare" va fi publicaţia cu cel mai mare tiraj, pe care toată lumea va fi obligată s-o cumpere, s-o citească şi s-o asimileze în aşa fel încât să nu mai ceară de mâncare. Pentru că mâncarea va fi un lux chiar mai mare decât acum, când încă mai putem spera că în câţiva ani România va avea o economie de piaţă funcţională şi că va intra în Europa cu salariile, cu pensiile şi în general cu nivelul de trai.

---