"România curată" se numea un program guvernamental lansat anul trecut şi destinat educaţiei pentru mediu, dar şi unor acţiuni efective, concrete, de curăţare a unor zone turistice sau urbane. De ce sunt vizate în principal aceste perimetre este destul de uşor de înţeles. Ce se mai face acum când efervescenţa şi hotărârea primelor săptămâni de la lansarea programului s-a mai stins este destul de greu de aflat. Poate pentru că astfel de acţiuni nu mai există? Păcat, pentru că în România educaţia pentru mediu lasă foarte mult de dorit. Este suficient să mergi pe stradă sau într-un loc potrivit de picnic pentru a vedea gradul de civilizaţie! Ne-am obişnuit atât de mult cu pungile de plastic sau alte ambalaje aruncate aiurea încât aproape că ne vine să credem că sunt din natură. Suntem cu zeci de ani în urma statelor vest-europene şi la acest capitol care ţine în primul rând de bunul simţ. Al cetăţenilor simpli sau al celor însărcinaţi cu potejarea mediului, cu curăţenia.
    Dacă nu sunteţi convinşi de acest adevăr, câteva date ale unui raport al Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului sunt grăitoare. Anual se colectează aproximativ 8 milioane de tone de deşeuri, dintre care 6 milioane de tone numai în mediul urban. Şi este bine că se colectează, cu reciclarea sau depozitarea se stă mai prost. Din această cantitate doar 5% sunt reciclate. În aproape fiecare localitate urbană există un depozit de deşeuri. Mai grav este că 10% dintre depozite se află în interiorul localităţilor (cu toate neajunsurile care decurg de aici), iar 5% sunt pe malul apelor, reprezentând un puternic factor de poluare. Cât despre mediul rural, aici cetăţenii se gospodăresc cum pot, iar depozitele sunt create ad-hoc şi nu respectă nici o normă de protecţie a mediului. Dacă la acest tablou deja sumbru mai adăugăm poluarea industrială, atât prin emisii de gaze sau praf în atmosferă, cât şi prin deşeurile rezultate din procesele de producţie, înţelegem de ce problema protecţiei mediului este una spinoasă.
    Trebuie să spunem că în procesul de aderare a României la Uniunea Europeană capitolul privind protecţia mediului este unul foarte important şi încă în discuţie. Aşa cum trebuie să atingem standardele UE în celelalte domenii, trebuie s-o facem şi aici. Din păcate, gestionarea deşeurilor şi reducerea emisiilor poluante în atmosferă nu se face cu bani puţini, dimpotrivă. Iar fondurile, ca de obicei în România, sunt puţine. Pentru că o rampă de gunoi modernă şi eficientă este o investiţie de milioane de Euro. Paşi mici se fac, ultimul exemplu fiind inaugurarea la finele anului trecut la Arad a unei rampe ecologice de ultimă oră. Este destul de puţin dacă judecăm că doar 11 depozite de deşeuri din cele 252 existente în mediul urban îndeplinesc standardele impuse prin lege. Nici în judeţul Alba situaţia nu este mai bună. Să ne amintim numai de rampa de gunoi a municipiului Alba Iulia, care vara mai ales dă mari bătăi de cap atât administratorului cât şi primăriei. De aceea există un proiect pentru construirea unei rampe ecologice care să deservească atât municipiul reşedinţă de judeţ cât şi oraşele şi comunele înconjurătoare, dar singura speranţă este obţinerea unor finanţări externe. Chiar şi aşa nu este de-ajuns, educaţia fiind în continuare o condiţie necesară a României curate, dacă nu vrem să ne mai spună străinii că acum înţeleg de unde vin ambalajale de plastic - se cultivă pe câmpurile patriei.

---