Dl. Ion Iliescu, care din când în când manifestă câte un puseu comico-maliţios, i-a numit deunăzi pe unii, şi cine puteau fi aceştia dacă nu cei din Opoziţie şi presă, "ciomăgari". Se pare că locatarul de la Cotroceni doreşte să-şi amenajeze o panoplie sau, mă rog, o culegere sui-generis de expresii ce-i poartă marca: "golanii", "măi animalule", "lăsaţi-i să fiarbă în sucul lor propriu" ş.a. Furia pre­şe­dintelui a fost declanşată de reacţia PNL care, după spusele oraco­lului din Dămăroaia, n-avea ce căuta la Bruxelles pentru a pleda împotriva suspendării negocierilor de aderare a României la UE, afirmând că relaţiile dintre România şi UE ar traversa o perioadă de criză ce ar putea să pună sub semnul întrebării integrarea noastră în UE în 2007. Preşedintele a fost afectat de prestaţiile îndoielnice ale unor analişti politici şi ale presei vis-a-vis de criza intervenită pe traseul de integrare a României. Nu este deloc elegant să tragi cu gloanţe oarbe în victime colaterale, împingând atenţia spre chestiuni periferice. Conform prerogativelor constituţionale, domnia sa trebuie să medieze între puterile statului, între stat şi societatea civilă etc. şi nu între domnii Gigi Becali şi Puiu Iordănescu. Din câte ştim, a­tunci când tensiunile din Guvernul Năstase şi instanţe ale UE atin­seseră temperaturi înalte, dl. Ion Iliescu se afla într-o lungă vizită în străinătate. S-a aşteptat întoarcerea domniei sale pentru a lua o po­ziţie tranşantă în chestiunea respectivă. Putea s-o facă chiar într-o conferinţă de presă, modalitate de care dl. Ion Iliescu a cam uitat în ultima vreme. Domnia sa a preferat ceea ce era mult mai simplu de făcut, s-a inflamat asupra presei, în loc să se revolte împotriva reali­tăţii.
    Din păcate, suntem arătaţi cu degetul pentru ineficienţă şi rapor­tări mincinoase în zonele cele mai uşor de restructurat cum ar fi justiţia, administraţia publică, statul de drept şi corupţia. Ce ne-o fi împiedicând pe noi de ani buni de zile să adoptăm nişte legi pe care să le şi respectăm privind statutul magistratului, organizarea judecătorească, adopţiile internaţionale de copii etc. Nu negăm că preşedintele era îndrituit să arate spre unii ciomăgari, numai că (din întâmplare sau voit) nu s-a uitat în direcţia potrivită. Slavă Domnului, există destui ciomăgari în zona politicului şi administraţiei de stat. Asta nu înseamnă că nu ar exista şi în zona presei, dar orice s-ar spune, cei mai mulţi se găsesc în sfera politicului. De pildă, dl. Agathon numeşte Alianţa PNL-PD "axa răului". Este pe deplin con­ştient acest personaj nominalizat şi-n raportul Departamentului de Stat al SUA, ce enormităţi scoate din gură la adresa presei, a zia­riştilor? Dacă dl. Năstase nu-l poate tempera pe zelosul său dis­cipol, atunci să-i interzică vorbirea în public pentru a nu infesta cli­matul politic.
    Conform ditirambilor lui Matei Agathon, PSD nu primeşte lecţii de moralitate de la un fost prim-ministru, adică Theodor Stolojan. A­tunci de ce nici Adrian Năstase, nici Dan Ioan Popescu (al cărui adjunct era atunci Agathon), nici alţi lideri marcanţi de azi ai PSD, foşti miniştri în guvernul Stolojan nu i-au atras atenţia individului pe­nelist. Nici dl. Ion Iliescu n-a făcut-o. Aşa-zisa "axa răului" nu-l cu­prinde numai pe Stolojan, nici Alianţa PNL-PD şi nici PSD în între­gimea lui. Ea cuprinde grupuri de interese ce nu pot fi controlate: baronii locali, de la Mischie la Vanghelie şi Ivanovici, la alţi nepu­tincioşi şi veleitari de profesie, impostori în politică şi administraţie; corupţia din politică, poliţie, justiţie etc. Nu de Alianţa PNL-PD, destul de anemică, trebuie să se teamă PSD-ul, ci de felul cum se comportă unele personaje din propriile structuri. Aici ar fi nevoie de o intervenţie chirurgicală.