Nici o bucurie nu se dobândeşte fără a trece prin durere. Aşa du­pă cum spune o cugetare filosofică "Bucuria şi întristarea se în­vârtesc ca o roată. După bucurie urmează întristare, după întristare, bucurie". Aşa ne-a fost şi ne este scris nouă, românilor. Dacă este să analizăm puţin istoria României numai din ultimul secol, vedem cât adevăr cuprinde această cugetare. După bucuria Marii Uniri de la 1918 a venit întristarea celui de-al Doilea Război Mondial, care prin odiosul Dictat de la Viena ne-a ciopârţit trupul ţării, despărţindu-ne fraţii de fraţi. A urmat bucuria eliberării patriei de ultima cizmă fascisto-hortystă în 1945, după care a venit iar întristarea înstă­pâ­nirii bolşevismului sovietic vreme de peste 40 de ani. Am simţit bu­curia Revoluţiei din 1989, dar şi întristarea jertfei pentru libertate a atâtor vieţi tinere, nevinovate.
    Acum, iată, vine din nou bucuria uneia dintre cele mai mari iz­bânzi istorice ale românilor - INTRAREA ÎN NATO, CEL MAI MARE GARANT AL SECURITĂŢII ŞI PĂCII ÎN LUME. Să ne bucurăm, fra­ţilor! Poate pe moment nu realizăm dimensiunea acestui pas uriaş. El însă poate fi aproape asemuit cu primii paşi pe Lună ai lui Neill Armstrong, ale cărui prime cuvinte rostite au fost: "Un pas mic pen­tru America, un pas uriaş pentru Omenire". Aşadar, poate că este un pas mai mic făcut de către fiecare român în parte, îngrijorat şi strivit încă de nevoile şi greutăţile inerente ale vieţii de zi cu zi, dar, indubitabil este un pas uriaş pentru România, pentru Naţiunea Română. UN VIS al nostru de... 55 de ani a devenit, în sfârşit, REALITATE! De aici încolo, chiar dacă, inevitabil, vom mai avea parte de întristare (roata vieţii ne va mai supune cu siguranţă unor asemenea încercări), prin participarea la războiul împotriva tero­rismului mondial, vom avea, în schimb, garanţii sigure de securitate pentru a ne construi liberi şi în pace viitorul, fără teama agresiunii din partea vreunei mari puteri.
    Mâine (vineri, 2 aprilie a.c.), la sediul NATO de la Bruxelles, va avea loc ceremonia de arborare a drapelelor celor şapte noi membri, între care, la loc de cinste, va flutura Drapelul Tricolor. Este mo­men­tul care încheie procesul de aderare a României la Tratatul A­tlanticului de Nord (NATO).
    Pentru ca toţi românii să se poată bucura de această izbândă istorică, Guvernul României a hotărât ca ziua de vineri, 2 aprilie 2004, să fie declarată zi nelucrătoare (fără recuperare). Cu această ocazie, în Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, ca şi în alte mari oraşe ale ţării, se va organiza un mare spectacol de muzică, voie bună şi foc de artificii, la care se aşteaptă participarea a zeci de mii de români. Fie ca de acum înainte România să fie ancorată definitiv spaţiului euro-atlantic. Fie ca poporul român să se bucure de aici înainte de pace, de valorile democraţiei şi ale libertăţii, de drepturi cetăţeneşti depline, de domnia legii şi a justiţiei sociale.
    Pacea înseamnă libertate netulburată. Doar înlăuntrul ei se poate naşte iubirea...