Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu vezi pe sticla televizorului adevărate carnagii şi băi de sânge, rezultate în urma unor crime oribile, lichidări de conturi, accidente de maşini, sinucideri etc. în­cât te întrebi dacă trăim într-o lume normală, ca să nu spunem civilizată. Acelaşi şoc îl simţi şi când citeşti paginile ziarelor. Să se fi deschis oare Cutia Pandorei cu toate nenorocirile, dezaxările, ura viscerală, agresivitatea, barbaria şi cruzimea fără margini, nebulosul din om, primitivismul? Doi oameni stau la aceeaşi masă cu un al treilea în jurul unei sticle de ţuică. Unul trebuie s-o deschidă, dar celălalt zice că nu e dreptul lui s-o facă, pentru că e venetic pe a­ceste plaiuri şi de aici ceartă care generează într-un scandal cum­plit. Ca în Mioriţa, cei doi ciobani îl iau la bătaie pe al treilea şi îl o­moară, aruncându-l într-o fântână. Şocant, zguduitor. Te întrebi ce mutaţii genetice s-au putut petrece pe distanţa a câtorva minute în cei doi încât au devenit adevărate fiare?
    Gama infracţiunilor cu sfârşit dramatic este mult mai mare şi mai diversă. Câte se petrec acum într-o săptămână nu s-au petrecut cu anii înainte. De ce oare? Să fi acumulat oamenii, semenii noştri a­tâta ură, atâta întuneric mental, urgie, încât să nu şi le mai poată stăpâni şi să detoneze ca o armă încărcată? Lecturând pe îndelete presa, meditând asupra noului tip de relaţii socio-umane, a cauzelor sociale, economice, morale, psiho-somatice, ajungi la concluzia că toate aceste scene şi scenarii de o violenţă extremă se datoresc unor factori multipli care nu ne sunt deloc străini. Avem de-a face cu stări tensionate acumulate între rude sau cunoscuţi, în ani de zile. Se bea într-un hal, până li se întunecă minţile şi devin ade­vărate brute. Bunul simţ, acea cumsecădenie tipic românească, to­nul civilizat au dispărut demult din bagajul mentalităţii. Se omoară oameni pentru bani, se ia viaţa unui semen pentru zece mii de lei. Şi cazuistica continuă cu tot felul de pricini. Vecinii, pentru că şi-au mutat unul altuia gardul mai la stânga sau mai la dreapta, păgu­bindu-l în proprietate, sau a zburat şi de ce a zburat o găină în curtea vecinului. De ce ciobanii lasă să pască turmele pe arăturile altor oameni. A dat paranoia în ei şi nu mai pot bea apă din aceeaşi fântână, de unde băuseră de zeci de ani. Să fie vorba de simţul ac­centuat, maladiv al proprietăţii? Se bat cu furcile, cu topoarele pen­tru că şi-au aruncat gunoiul de la unul la altul. Un copil mic plânge şi scâncetul acestuia îl deranjează pe tatăl îndobitocit de alcool, mama sare să-l protejeze de furia soţului şi este ucisă cu sânge rece de recalcitrant. Uneori sunt ucişi chiar copii în bătaie, cum s-a întâmplat şi în judeţul nostru, prin zona Blajului. În multe cazuri, să­răcia, mizeria, promiscuitatea stau la baza violenţei în familie. Mân­carea puţină şi proastă şi chiar absenţa acesteia duce la certuri şi scandaluri care nu de puţine ori se termină cu schilodiri pe viaţă sau chiar cu moartea. Apoi mame, tinere fete, minore, după ce nasc îşi aruncă feţii în râuri, latrine, în tomberoane unde sunt mâncaţi de câini sau sunt lăsaţi să putrezească chiar în propriile case, ascunşi în dulapuri cu haine.
    În concluzie, alcoolul, sărăcia, şomajul, absenţa oricărei spe­ran­ţe, gelozia, bolile psihice, deficienţele grave existente în sistemul e­du­caţional, la care se adaugă imperfecţiunea legilor, proasta lor apli­care, nerespectarea dreptului de proprietate, protecţia socială pre­cară, proliferarea publicaţiilor pornografice, a casetelor video, vio­len­ţa de pe marele ecran, promiscuitatea în care trăiesc o mulţime de familii sunt tot atâtea cauze care ne depreciază condiţia de oameni, ne dezumanizează. Şi, nu în ultimul rând, vina o poartă şi presa, televiziunea, care şi-au făcut un obicei din a difuza zilnic aceste fap­te care sunt tot atâtea deviaţii de la normal. Din păcate, poli­ticienii, guvernanţii văd, iau notă de aceste comportamente aberante şi nu intervin pentru a stopa proliferarea unor astfel de cazuri ce n-au nimic comun cu o societate dreaptă, civilizată.