După ce de câtva timp toate partidele politice şi-au făcut încăl­zirea, lansându-şi candidaţii şi încercând să-şi timoreze adversarii cu promisiunile unor mari şi cutremurătoare dezvăluiri, campania electorală oficială stă să înceapă. Ne aşteaptă o lună întreagă de tevatură şi tam-tam, de promisiuni, de concerte, adunări publice, atacuri prin presă şi dezbateri televizate prin care fiecare dintre cei care râvnesc la obţinerea unui post de primar, consilier judeţean sau consilier local vor încerca să convingă electoratul că el este cel mai frumos, mai bun, mai cinstit, mai..., mai... Eforturile lor, consi­de­rabile şi din punct de vedere financiar dar şi fizic, s-ar putea însă să nu-şi atingă scopul. Iar opţiunea electoratului chemat la urne să nu fie substanţial influenţată de aceste eforturi. Explicaţiile sunt două. În primul rând fiind vorba despre alegerile locale, adică despre a­le­gerea gospodarilor, cetăţenii cam ştiu cine câte prune are în traistă şi e destul de greu să-i mai urneşti din convingerile formate în ani şi ani. Nici mesajele "de la centru" nu-i vor ajuta prea mult, pentru că votul la alegerile locale este mult mai puţin politizat decât cel pentru alegerile generale şi prezidenţiale. În al doilea rând, interesul po­pu­laţiei pentru politică este destul de scăzut. Ultimul sondaj de opinie realizat şi dat publicităţii de Curs arată că doar 3,7% dintre români sunt foarte interesaţi de politică în timp ce 18,4% manifestă "un oarecare interes" pentru acest domeniu. Dacă facem adunarea, rezultatul nu este deloc mulţumitor, el arătând că nici un sfert dintre cetăţenii cu drept de vot nu sunt interesaţi de partidele politice, ide­ile şi soarta lor (a partidelor!). Numărul nehotărâţilor şi al celor care nu se vor prezenta la vot este foarte mare. Tocmai de aceea s-a şi modificat Legea privind alegerile locale, astfel încât pentru validarea scrutinului nu mai este necesară prezenţa la urne a cincizeci la su­tă plus unu dintre electori.
    Cauzele acestei stări de fapt, caracterizată de directorul CURS - Dorel Abraham ca evoluând spre normalitate (o normalitate la locul ei într-o democraţie aşezată nu într-una incipientă ca a noastră, când încă este nevoie ca cetăţenii să-şi exprime în număr cât mai mare opţiunea) stau în dezgustul şi lehamitea românilor faţă de o clasă politică (aceeaşi de 14 ani) care nu reuşeşte să realizeze de­cât cu mari sforţări şi foarte rar ceea ce-şi propune. Iar asta se re­flectă în nivelul de trai al cetăţenilor, în timp ce chipurile care i-au dezamăgit până acum le sunt propuse din nou ca o supă reîn­căl­zită. Iar lehamitea este atât de mare încât dezgustaţii nu se în­dreap­tă spre puzderia de partide noi, care la înfiinţare tocmai pe asta au mizat, ci se îndepărtează ca de ciumă de politică şi implicit nu-şi mai exercită dreptul fundamental de a alege, refuzând resem­naţi şansa de a-i sancţiona pe cei care i-au nemulţumit. Poate şi pentru că "rotaţia" s-a făcut deja de două ori - în 1996 şi 2000 - dar tot degeaba. Sigur că se vor găsi voci care să spună că electoratul român nu are cultură politică. Şi este o aserţiune adevărată, dar ce au făcut partidele şi organizaţiile societăţii civile în acest sens? Nimic. Ba mai mult, se poate spune că numitele organizaţii, prin acţiunile lor din anul 2000, au contribuit din plin la marea lehamite care acum dă bătăi de cap politicienilor. În acest context destul de nebulos, strategilor partidelor le vine destul de greu să gândească o campanie electorală eficientă şi civilizată, în timp ce alegătorii se vor distra bine pe seama momelilor electorale, dar decizia lor este deja în mare parte luată.