Nimic, în afara scurgerii implacabile a timpului, nu pare să dife­renţieze practicile epocilor decadente ale antichităţii de moder­nismul democratic al societăţii noastre contemporane. Pe fondul reclamei sonore a unei trupe de circ, probabil celebră, gândurile m-au trimis înapoi la vremurile când cu "panem et circenses" erau domolite mulţimile înfometate a căror revoltă înceta să mai răzbată dincolo de porţile somptuoaselor palate, după ce plebea primea gra­tuit alimente şi spectacole în arenă.
    Seria manifestărilor s-a reactualizat, cu o intensitate greu de controlat. Week-end-ul electoral a dat slobod fanteziei "catindaţilor" care, sub spectrul austerităţii la spirtoase şi la friptane, şi-au în­cropit staff-uri de cântăreţi în strună, mai la propriu, mai la figurat, care i-au însoţit pe uliţele satelor aidoma alaiurilor de nuntă, la oraşe fiind obiceiuri mai noi cu concerte şi formaţii, cu lasere şi artificii. Dar câtă diferenţă între mulţimile entuziaste de odinioară şi cei câţiva curioşi de acum, care cu greu îşi mascau zâmbetul amar din colţurile buzelor.
    Parada de duminică a candidatului la funcţie într-una din obştile rurale ale judeţului trecea mai departe, în paşi de ţopăită, lăsând în urmă oameni şi comentarii pe înţelesurile tuturor, mai puţin pe limba celui care nu avea ochi să vadă şi urechi să asculte inima celor aliniaţi la spectacolul ambulant. Am beneficiat din plin mai apoi de tornada întrebărilor puse în vânt: până când ne cred aşa proşti? până când le merge piesa? până când...?
    Ieşiţi la taclale în uliţe oamenii s-au adunat "în poveşti" electorale marcate de eveniment. S-au dezbătut, în absenţa celui de pe liste, toate punctele fierbinţi ale vieţii pline de clocot a săteanului aflat şi el în faţa porţilor UE. Din păcate reprezentantul partidului X, preo­cupat doar de figura ce trebuia să dea bine la public, de sonorizarea echipei de cântăreţi, nu a descifrat în "vox populi" inteligenţa încă­tuşată a acestuia ori asprimea personalităţii indivizilor. Pe drept, a început o campanie non-violentă, detaşată, cu prestaţii sărbătoreşti. Mai bine înfiptă în pragmatic, Puterea ne îndoapă, dincolo de sa­turaţie, cu tot ce nu i-a fost dat românului să aibă: scăderea impo­zitului pe salarii, dar şi creşterea celui pe proprietate, accelerarea reformei în administraţie cu creşterea gradului de autonomie, dar şi cu scăderea birocraţiei, combaterea corupţiei şi câte altele de care parcă nu s-a auzit de atâtea ori. Frumos puse pe tapet, pe mo­nitoare, pe stâlpi electorali, promisele acceleraţii pe pedala nivelului nostru de trai şi bunăstare cad ca nuca-n perete, izbite în zidul unui electorat impasibil, deja versat în răstimpul tranziţiei fără sfârşit. Continuu şi fără oprelişti rămân doar gândurile oamenilor înghesuite în jurul grijii de mâine. Ar trebui să doară interesul tot mai scăzut al electorilor în faţa spectaculoaselor demonstraţii făcute pentru ei, pentru un public apatic, muşcat de îndoieli şi nelinişti.
    Cine va câştiga aplauzele în final, la scenă deschisă, va trebui să scenarizeze un alt soi de spectacol al lumii: unul cu adevărat mo­dern, democratic, european.