Afirmam într-unul din editorialele anterioare că asupra românului cad ploaie de evenimente şi informaţii încât pur şi simplu îl năucesc şi nu ştie să discearnă cărora dintre ele merită să le acorde atenţie. Se poate observa, de pildă, cum se opintesc în campania electorală specialiştii în materie de invective, cum bat din gură avocaţii cau­zelor pierdute, cum se ceartă negustorii politici la taraba iluziilor, cum se flutură slogane care de care mai stranii, banere uriaşe pe care citindu-le te umflă râsul, cum ar fi spre exemplu "Era şi timpul să fiu primar". O armată de propagandişti trudesc zi şi noapte la confecţionarea unei imagini care să concureze realitatea sordidă din unele sate, cartiere sau oraşe. E al naibii de greu să ai toate sim­ţurile în stare de alarmă, să te împarţi între viaţa de familie şi cea de cetăţean pentru care, iată, se bat o mulţime de candidaţi pentru a-i intra în graţii. Unii promit marea cu sarea, că nu-i doare gura, hârtia rabdă cu stoicism toate zoaiele lingvistice, opozanţii consideră că a tăcea este egal cu a te sinucide şi atunci mârâie, ţipă, fac scandal, vor să se facă auziţi prin orice mijloace. Noroc că ne mai des­cre­ţeşte frunţile câte un show, cum a fost de plidă "seara campionilor" în care "baciul" şi-a luat adio de la iarba stadioanelor şi spectatorii din Bănie. A fost şi Eurovisionul care din păcate pentru noi românii a fost un fiasco. Vine apoi d-l Ion Iliescu şi ia apărarea regimului comunist care pentru omul de rând a însemnat o şansă, mai ales pentru oamenii de la sate şi nu putem spune că nu ar avea drep­tate. Imediat după alegerile locale, vine perioada concediilor de vară, a vacanţelor şi buzunarele multora dintre români sunt, vai, atât de goale. Tocmai în timpul campaniei electorale, când a intrat în teren echipa de zgomote, agenţiile de turism scot la vânzare ex­cursii, tabere la preţuri care compromit pur şi simplu promisiunile şi sloganurile ce le agită ca pe nişte steaguri ale biruinţei cei ce speră să câştige alegerile. Să notăm o ştire de ultimă oră şi care nu e cea mai explozivă: pentru a-şi trimite copilul într-o tabără de o săp­tămână o familie trebuie să cheltuiască aproape 6 milioane lei. Sun­tem însă convinşi că Ministerul de resort va scoate acum, în toiul promisiunilor electorale, bilete pe Litoral sau la munte la preţuri mai rezonabile.
    Dar, până una alta, ne sufocă panourile publicitare de pe care can­didaţii la primării ne acordă din toate unghiurile zâmbete stu­diate, regizate. Şi, după ce citim ziarele cu aceleaşi figuri inex­presive vine seara şi ne uităm la talk-show-uri cu invitaţi răi de gură şi cu replici usturătoare. Te uiţi la alde Băsescu şi Dumitru Dra­go­mir, doi tipi de gaşcă şi zău că ţi se face milă de dl. Mircea Geoa­nă, un om cu bun simţ, şcolit şi îmbrăcat la patru ace. Păi, oameni buni, cum o să reziste domnia sa unor gargaragii ca cei mai sus pomeniţi? De aceea credem că dl. Geoană nu e decât un copil de mingi al PSD-ului. Iar dacă Băsescu va fi înfrânt, n-ar fi de fapt victoria lui Geoană, ci faptul că bucureştenii s-au săturat de vorbăria matrozului, că s-a lichidat după 14 ani un mit politic, acela că Bu­cureştiul nu votează cu PSD-ul. Problema este că ori învinge una din tabere ori cealaltă, omul de rând rămâne să-şi rezolve singur nevoile ca şi până acum. Singurii privilegiaţi sunt candidaţii şi mai ales cei care vor ieşi biruitori.