În baza evaluărilor efectuate de centrele agricole din judeţ la Di­recţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Alba au fost făcute pri­mele estimări ale producţiei de grâu. Din datele comunicate de dl. ing. ec. Nicolae Budrală, director executiv adjunct al Direcţiei, am re­ţinut că 2004 se anunţă a fi anul cu cea mai mare producţie de grâu estimată după 1990. Se contează pe o producţie totală de grâu şi secară de 77.616 tone. În anul acesta grâul a fost cultivat pe 24.660 ha.
    Obţinerea unei producţii medii record de 3.150 kg/ha a fost favo­rizată de promovarea în cultură a seminţei selectate şi autorizate şi de evoluţia favorabilă a timpului, ne-a mai declarat Nicolae Budrală. Producţia de grâu estimată satisface în totalitate nevoile de consum ale populaţiei judeţului şi asigură rezervele necesare de sămânţă pentru viitorul an agricol.
    Producţii peste media multianuală se obţin şi la orzoaică de pri­măvară, ovăz, orzoaică, rapiţă pentru ulei şi muştar. (S.T.)

---

    Reuniunea "Andreiana" a fost înfiinţată la Sebeş în anul 1902 şi a fost prima organizaţie a meseriaşilor şi comercianţilor din zonă, ca ur­mare a industrializării Văii inferioare a Sebeşului, unde a existat o puternică tradiţie meşteşugărească a breslelor şi mai târziu a cor­poraţiilor.
    Cum la ora actuală Sebeşul pare a avea din nou alura de altă­da­tă, cu o pondere însemnată în economia judeţului nostru (spre e­xem­plu investiţiile şi cifra de afaceri la Sebeş reprezintă cam 30% din total judeţ), foarte multe persoane din municipiul Sebeş con­sideră că se impune o iniţiativă din partea autorităţilor locale, a co­mer­cianţilor şi a tuturor întreprinzătorilor pentru reînfiinţarea Reuniunii "Andreiana" care să aibă un statut asemănător Camerelor de Co­merţ.
    Acest mod de organizare va da posibilitatea monitorizării eco­nomiei locale în vederea elaborării unor strategii de dezvoltare a mu­nicipiului Sebeş şi localităţilor aparţinătoare Lancrăm, Petreşti şi Ra­hău.(R.J.)

---

    În noaptea de 6/7 iunie a.c., agenţii de ordine publică din Blaj au surprins în flagrant delict patru tineri care încercau să se facă ne­văzuţi după ce furaseră... cu sacii, dintr-un magazin. Mihai Claudiu C. (de 14 ani), Florin Achim R. (de 17 ani), Tiberiu Vasile R. (de 14 ani), Adrian Constantin S. (de 16 ani) toţi din Blaj, au forţat sistemul de închidere al unui magazin, au pătruns înăuntru şi au îndesat în doi saci tot ce le-a căzut în mână: produse alimentare, dulciuri, ţigări. Tinerii au fost prinşi de poliţie în timp ce încercau să se facă nevăzuţi cu marfa furată. Prejudiciul - în valoare de 25 de milioane de lei - a fost recuperat şi predat societăţii păgubite. Minorii au fost luaţi în evidenţa poliţiei. (N.I.T.)

---

    Abstracţie făcând de gafele condamnabile din dosarul "Mihăileşti" ce aparţin în mare măsură procurorilor, pare evident că se caută evi­tarea nominalizării principalilor vinovaţi pentru debandada existentă în transportul rutier al mărfurilor periculoase în România.
    Specialiştii Autorităţii Rutiere Române declarau la o zi după tra­gedia de la Mihăileşti că: "Nu există autorizaţii de transport rutier spe­ciale pentru încărcătura de tipul celei transportate de autotrenul care a fost implicat în evenimentul rutier din dimineaţa zilei de 24 mai 2004. Acest tip de transport se poate executa cu vehicule des­tinate transportului de mărfuri generale". Aşadar, conform acestei a­fir­maţii, tipul autovehiculului nu intră în discuţie.
    Dacă expeditorul şi transportatorul ar fi fost obligaţi să respecte nor­mele acordului european referitor la transportul de mărfuri peri­culoase (ADR), la care România a aderat prin Legea 34/1994, tra­gedia din Mihăileşti putea fi evitată. Pentru neonorarea acestei în­datoriri responsabilitatea revine ministerului, d-lui Miron Mitrea, care dispune de o armată de consilieri de siguranţă pentru transportul ru­tier, feroviar sau pe căile de navigaţie, a căror activitate nu s-a făcut simţită.
    Desigur, există HGR 1374/2000 - pentru aprobarea normelor pri­vind aplicarea etapizată în traficul intern a prevederilor Acordului Eu­ropean A.D.R. şi HGR 258/2004 pentru modificarea şi completarea HGR 1374/2000. Însă, chiar dacă în vreo anexă la prevederile legale s-ar specifica încadrarea azotului de amoniu în categoria mărfurilor periculoase, lipsesc condiţiile şi măsurile speciale ce trebuiesc în­deplinite la manipularea, depozitarea şi transportul acestei mărfi.
    Oare chiar nu are nici o vină Guvernul României, supra­dimen­si­onat, unde consilierii şi "specialiştii" se calcă pe picioare? Oricum, nu poate fi exclusă responsabilitatea Guvernului pentru neglijenţa, nepăsarea şi poate incompetenţa autorităţilor faţă de modul cum se lucra cu această substanţă. Este astfel cât se poate de clar că prin­cipalii vinovaţi sunt în ograda proprie a autorităţilor.
    Primele concluzii ale anchetei de la Mihăileşti vor să arate că prin­cipalul vinovat ar fi şoferul TIR-ului ce transporta cele 20 de tone de azotat de amoniu (din nou se dă vina pe nenorocitul de "acar Pă­un").