În cursul zilei de ieri, la Roşia Montană a sosit o impresionantă delegaţie ministerială româno-maghiară, condusă de miniştrii Me­diului, d-na Speranţa Maria Ianculescu şi d-l Miklos Persanyi. Dele­gaţia maghiară a mai fost compusă din 4 consilieri guvernamentali, specialişti în probleme de mediu şi un secretar de stat. Ministrul ro­mân, Speranţa Ianculescu, a declarat presei că vizita omologului său maghiar are loc la solicitarea acestuia, Miklos Persanyi dorind să se convingă la faţa locului că la Roşia Montană nu a început nici un fel de lucrare din partea Companiei româno-canadiene. "Dânşii au dorit să vină şi să vadă ce este aici, la faţa locului. Noi le-am respectat dorinţa şi vom merge peste tot unde doresc domniile lor pentru că nu avem nimic de ascuns. Probabil că teama domniilor lor se leagă de nefericitul accident ce a avut loc acum câţiva ani la Baia Mare. Şi noi şi ei ne dorim ca un asemenea incident să nu mai apară". În legătură cu proiectul Roşia Montană, ministrul Ianculescu a precizat că nu se poate vorbi prea multe despre el, atât timp cât compania nu depune documentaţia referitoare la studiul de impact. "În momentul în care vom primi proiectul şi vom şti ce se doreşte, vom face cu siguranţă o analiză cu experţi români, internaţionali şi ai Uniunii Europene. Lumea vrea să cunoască proiectul, pentru că sunt multe semne de întrebare, dar vom răspunde concret numai când vom avea un studiu de impact", a mai precizat ministrul român al Mediului. Dânsa a precizat că actuala exploatare minieră creează probleme de mediu şi a mai spus că, în negocierile cu Uniunea Eu­ropeană, proiectul Roşia Montană nu poate fi discutat în mod dis­tinct ci în contextul strategiei mineritului românesc.
    Domnul Miklos Persanyi a vizitat mai întâi sediul RoşiaMin, după care a intrat într-o galerie romană. Apoi a declarat presei că scopul părţii maghiare este ca acest proiect să respecte toate prevederile internaţionale în cazul în care el se va realiza, iar lucrul cel mai im­portant este reducerea la minimum a impactului asupra mediului. "Guvernul maghiar s-ar bucura cel mai mult dacă proiectul nu s-ar realiza pentru că aşa eliminăm orice risc. Dar, în momentul în care acest proiect se poate realiza, eu personal şi Guvernul maghiar ne oferim să-l sprijinim prin consultanţă financiară şi umană. Adică spe­cialiştii noştri îi vor putea ajuta pe cei români. În cazul nefericit al unui eventual accident ar fi probleme mari din punct de vedere al me­diului pe circa 400 de km. Avem de asemenea semne de în­trebare referitoare la concentraţia de cianuri din iaz şi la rezistenţa barajului de la iazul de decantare, în caz de cutremur sau eroziune". Întrebat fiind din ce sursă şi-a cules informaţiile vis-a-vis de acest proiect, ministrul maghiar a declarat: "Prima sursă din care m-am informat este o firmă din SUA, al cărei raport apare şi pe Internet la adresa www.csp2.org". Curioşi, am accesat şi noi această adresă de net şi am ajuns la site-ul ONG-ului Center for Science in Public Participation din Statele Unite. Plecând de la acest capăt de fir, am constatat că este vorba de un ONG, şi nu un institut independent cum am fi crezut, care acordă asistenţă altor ONG-uri în privinţa protecţiei mediului. Mergând mai departe, am constatat că pre­zentarea de pe site-ul respectiv este datată septembrie 2002, iar materialul este realizat de CEE Bankwatch şi... surpriză sau nu, Alburnus Maior, ONG-ul care contestă cel mai vehement proiectul de la Roşia Montană. L-am informat pe d-l ministru în legătură cu cercetarea noastră jurnalistică iar dânsul ne-a oferit următorul răs­puns: "Desigur, nu este singura mea sursă de informaţie, există şi altele, m-am raportat la această sursă pentru că eu consider că lucrarea prezentată arată cel mai bine care sunt riscurile. Atât noi, cât şi Guvernul României aşteptăm o imagine mult mai clară a ceea ce doreşte Gold Corporation. Dacă privim din acest punct de vedere, nici ministerul român nu are o informaţie mai clară privind proiectul". Ulterior acestei declaraţii, în pofida opoziţiei ministrului român de a sta de vorbă cu reprezentanţii companiei, d-l Miklos Persanyi a par­ticipat la o prezentare la Centrul de Informare al RMGC, pe pro­bleme de mediu, făcută de către John Asthon, manager pe pro­bleme de mediu. După ce a ascultat şi părerea specialistului com­paniei, iar secretarul de stat maghiar, responsabil pe probleme de protecţia mediului, a pus câteva întrebări la care a primit răspuns, bineînţeles, concluzia d-lui Persanyi a fost că se aşteaptă depu­nerea studiului de impact "cu deosebit interes", după care partea maghiară poate să exprime un punct de vedere oficial.
    Din păcate, în timp ce ministrul maghiar al Mediului asculta pre­zentarea pe probleme de mediu, omologul său român, d-na Spe­ranţa Ianculescu, a preferat să aştepte în maşină sfârşitul acestei reuniuni. Dânsa nu a dorit deloc să ia legătura cu reprezentanţii com­paniei, lucru pe care l-a declarat încă de la sosire. Mai trebuie precizat că cei doi demnitari au vizitat actualele amplasamente ale RoşiaMin, iar în timp ce ministrul Ianculescu a precizat că mina de stat creează probleme de mediu, omologul său maghiar a declarat mai întâi că "De 2000 de ani, mineritul şi mediul convieţuiesc bine la Roşia Montană", pentru ca apoi să-şi schimbe oarecum opinia în sensul că sunt probleme de mediu, dar o investiţie mare poate crea un dezechilibru mai important al biosferei. Una peste alta, Roşia Montană a avut parte de o nouă vizită, oare a câta, importantă. Au fost şi altele, dar parcă toate sunt trase la indigo: oficialităţile vin, se uită, discută, dar nimeni nu ia nici o decizie, fie ea pro sau contra. Cât priveşte interesul maghiarilor pentru această investiţie, pe un­deva este de înţeles, în urma tămbălăului mediatic făcut pe plan in­ternaţional. Dar poate că o mai mare încredere în specialiştii români şi în autorităţile române ar putea fi din partea lor, pentru că nu ţin minte ca noi, ca guvern român, să-i fi întrebat pe vecinii noştri ma­ghiari dacă respectă sau nu legislaţia în domeniul protecţiei me­diului. Este de apreciat interesul guvernului maghiar şi al Europei în general pentru acest proiect, dar parcă se face prea multă vâlvă pe un subiect care trebuie tratat tehnic, de către specialişti, fie ei ro­mâni sau străini, şi nu doar emoţional.