În ziarele de miercuri, ştirea care a concurat cel mai puternic te­ma alegerilor locale a fost aceea privind existenţa unei idile între Ro­bert Turcescu de la Realitatea TV şi Daciana Sârbu, secretar de stat, preşedinte al Autorităţii Naţionale pentru Tineret, şi nu în ul­ti­mul rând, fiica ministrului Agriculturii Ilie Sârbu. Confirmată de am­bele părţi, idila - născută probabil în emisiunea "100%" în care Ro­bert s-a purtat cu Daciana ca un zmeu - a fost întoarsă pe toate feţele de colegii Turcescului, supoziţia cea mai vehiculată referindu-se la afectarea independenţei acestuia în raport cu PSD. Prin ur­mare, n-am rezistat tentaţiei de a urmări miercuri seara emisiunea "100%" de la ora 20.15. Invitatul lui Robert Turcescu a fost Marian Vanghelie, celebrul primar al sectorului 5 din Capitală, reales cu en­tuziasm de bucureşteni încă din primul tur al alegerilor locale. Mi­nunea s-a produs în pofida sau poate datorită faptului că Vanghelie, intrat în vizorul PNA, fusese lăsat de izbelişte de către PSD, care nu i-a permis să candideze sub drapelul său. Că acum s-a întors roata, iar "PSD se târăşte la picioarele lui Vanghelie" - după cum a titrat un ziar - e o altă poveste, la fel de tristă precum ascensiunea unui asemenea personaj care, pe vremea lui Ceauşescu, ar fi ajuns cel mult şef de sală într-un restaurant de mâna a doua. În post­co­munism, personajul respectiv, plecat din postura de chioşcar şi biş­niţar, a ajuns milionar în dolari, acţionar principal la magazinul "Uni­rea" din Bucureşti, proprietar al altor magazine şi, desigur, primarul sectorului 5 al Capitalei. Botezat de Cristian Tudor Popescu "pri­marul care este", din pricina stilului său agramat de a vorbi, Van­ghelie a ţinut multă vreme prima pagină a ziarelor cu matra­paz­lâcurile sale. Sigur că în emisiunea "100%" Vanghelie a prezentat versiunea romanţată a vieţii lui de întreprinzător. Un moment anto­logic a fost acela în care Robert Turcescu, înarmat cu cele două bile, albă şi neagră, şi-a privit interlocutorul drept în ochi şi l-a pus să conjuge verbul a fi. Nici un cuvânt nu poate descrie stupefacţia din ochii lui Vanghelie, viclenia lor devenită brusc temătoare în faţa marelui necunoscut. Smulgându-se cu greu din transă, primarul a încercat să schimbe vorba, dar Turcescu nu s-a lăsat. "Eu sunt", a zis el, încercând să-i dea o mână de ajutor. Nici o reacţie. "Tu eşti", a supralicitat reporterul. "Noi suntem", s-a repezit Vanghelie, dar tot nesigur şi înfricoşat. Drept care a primit o bilă neagră ce îi va redes­chide, probabil, poarta PSD-ului.
    Concluzia ar fi că în România poate fi mai uşor să învârţi milioane de dolari decât să vorbeşti corect limba strămoşească pentru că prima ipostază presupune "talentul" de a eluda legea şi de a folosi în scop personal banii publici şi funcţia, pe când a doua înseamnă efortul de a învăţa carte. Care efort a devenit şi el din ce în ce mai discutabil de când diplomele şi titlurile academice au ajuns o marfă ca oricare alta. Ca dovadă că un personaj sinistru ca Nicolae Mis­chie, ex-preşedintele CJ Gorj, a putut ajunge nu doar baron local ci şi profesor universitar doctor. Isprava cu care Mischie se va face cunoscut din România până în SUA este însă tratamentul aplicat unor investitori americani care şi-au încercat norocul în fieful său. American Romanian Company SA (ARC) poate depune mărturie. La propriu, căci patronii săi, George Bigelow şi Clement Mocanu, american de origine română, au depus acum trei luni o plângere la PNA împotriva lui Mischie şi a altor cinci reprezentanţi ai auto­rităţilor locale în care i-au acuzat pe aceştia că au pretins şi au luat mită în valoare de aproape 1.200.000 de dolari. Şpaga ar fi constat în imobile pe care ARC SA le-a construit sau reamenajat pentru oficialii gorjeni. În spiritul grijii pesediste faţă de om, muncitorii care au lucrat la vilele şi conacele lui Mischie au fost hrăniţi cu mân­carea copiilor aflaţi în grija Fundaţiei "SOS Copiii Gorjului". Iar d-l Năstase zice că baronii au părţile lor bune şi apoi se miră că lumea nu-i mai votează.