În mediile universitare româneşti circula pe vremuri o poveste hazlie despre Emil Cioran. Acesta, fecior fiind, dorea să-şi rezolve problema aceea pe care o au toţi adolescenţii. A fost sfătuit să meargă la târg, să ochească o ţărăncuţă mai răsărită, să cumpere ceva de la ea şi mai apoi să intre în vorbă cu aceasta iar, dintr-una în alta, problema se va rezolva. Cioran s-a conformat şi s-a dus la piaţă unde a ochit o ţărăncuţă mai împlinită, care avea câteva mere de vânzare. S-a interesat cu cât le vinde, oferindu-i de zece ori mai mult. Gest răsplătit de fată cu un răspuns pe măsură: "Vai, conaşule, dar de banii ăştia mă şi culc cu tine!" Se concluziona că, după un asemenea răspuns, Cioran n-ar mai fi avut nici un motiv să scrie "Pe culmile disperării" şi "Schimbarea la faţă a României". Le-a scris însă, şi bine a făcut....Nu de alta, dar să avem şi noi la ce medita, în goana maşinii, printre fetele care nu mai vând azi mere la piaţă ci direct sex la marginea drumului european. Dar şi acest negoţ a fost împins în derizoriu de evoluţia monedei comune europene şi, mai ales, de rutină. Româncele noastre nu mai fac sex pe bani ci îşi vând sexul pe bani, transformând "turismul sexual" în "turism de fertilitate". După înăsprirea (cel puţin teoretică) a legilor privind adopţiile internaţionale, româncele nu o să-şi mai vândă fătul din pântece (cum se întâmpla imediat după 1990 şi până mai an) ci o să-şi negocieze, la preţuri tentante, celulele dătătoare de viaţă: ovulele. Potrivit unor semnale venite din Marea Britanie, clinicile de fertilizare "in vitro" englezeşti sunt de acord să colaboreze cu cele din România. Clinica londoneză va trimite sperma îngheţată la clinica din Bucureşti unde va fi folosită pentru fertilizarea ovulelor "donate" (contra 150 de lire) de românce. Ovulele fecundate (embrionii) vor fi îngheţaţi şi înapoiaţi englezilor. Înflorirea turismului de fertilitate este acum favorizată de o lege britanică ce va intra în vigoare în primăvara anului viitor şi care prevede că cei născuţi în urma fertilizării "in vitro" pot să-şi identifice părinţii biologici. Turismul de fertilitate nu este însă o premieră pentru România, încă din anul 2000 româncele fiind bănuite că exportă "ovule ortodoxe" fertilizate cu "spermatozoizii iudaici" (chestiune care a iscat dispute intense în Israel, unde apartenenţa religioasă a copilului coincide cu cea a mamei). Însă nici cu românii donatori de spermă nu ne este ruşine. Preluând iniţiativa unor studenţi din Timişoara, în 2002, sindicaliştii de la Aro Câmpulung au vrut să-şi salveze uzina de la faliment donând cu toţii spermă, la preţ de dumping. Liderul de sindicat a şi calculat rentabilitatea celor 100 de muncitori care, din lipsa comenzilor, deveniseră oarecum experţi în acest lucru şi garanta pentru ei chiar şi "şapte reprize pe zi". Astfel, într-o singură lună s-ar fi strâns 1700 de miliarde de lei, bani cu care ar fi lichidat datoriile uzinei şi s-ar fi putut cumpăra chiar şi un "motor-propulsor superperformant"! Iniţiativa a ajuns un an mai târziu pe locul 8 în topul celor mai proaste idei de afaceri din lume, întocmit de revista britanică "Business 2.0". Specialiştii lor au calculat că un sindicalist de la ARO ar fi trebuit să doneze de... 400 de ori spermă pentru a lichida datoriile societăţii!
    Dar până la transformarea acestui "obor de organe fertile" într-o afacere legală şi profitabilă (mai mult pentru ei şi mai puţin pentru noi, ca de obicei) turismul sexual continuă, alături de cel de fertilitate, pe ţărmul însorit al Mării Negre. Străinii ofiliţi dar plini de bani vin să se înfrupte, la preţ de second-hand, din nurii româncuţelor tinere şi dornice de trai bun (negarantat) iar nordicele aproape sterpe de atâta consanguinitate ariană vin să răpească, pe bani frumoşi, din vlaga ciobănească a mioriticilor noştri flăcăi...