Biserica Domnului, indiferent de confesiune, trăieşte vremuri de restrişte. Din punct de vedere financiar. Şi aş putea să vă dau câ­teva exemple edificatoare în acest sens: la Sântimbru, din anul 1992, părintele Ileană se căzneşte să ridice un lăcaş de cult, tru­dind ca un salahor. Este un preot cu har şi sârguinţă, dar sărac ca Iov. El locuieşte la Alba Iulia, în casa socrilor, şi face naveta cu bicicleta la Sântimbru (unde păstoreşte o comunitate mai săracă decât el). De când s-a pus piatra de temelie a bisericii şi până a­cum, din nefericire, nu a avut suficienţi bani pentru a-şi duce lu­crarea la bun sfârşit. De asemenea, părintele Pleşa, care se tru­deşte din anul 1997 să ridice o biserică cu hramul "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", în Alba Iulia (pe str. Brădişor, la intersecţia str. A­vântului cu str. 9 Mai). Părintele Pleşa, personal, nu este un ne­voiaş. Are o brumă de avere, după o viaţă de muncă, pentru că el s-a pensionat în urmă cu vreo doi-trei ani. Dar bani suficienţi pentru finalizarea lucrărilor la biserică nu are. (El a fost şi grav bolnav acum doi ani, dar Dumnezeu nu l-a chemat la el pentru că mai întâi tre­buie să-şi împlinească lucrarea.) La fel se întâmplă şi cu biserica pe care se trudeşte s-o ridice părintele Jurcan, pe str. Energiei. Şi părintele Stânea la Mihalţ, şi bunul creştin Marius Haţegan, care se căzneşte să edifice în mod corespunzător biserica "Maranata", din zona pieţei din Cetate. (De asemenea, părintele Epure, de la Cib, care pentru reparaţiile la o biserică ridicată în anul 1924, care costă vreo 390 de milioane de lei, a primit doar 150 de milioane de lei de la Consiliul Judeţean, 15 milioane de la Primăria Almaşu Mare şi 40 de milioane din partea comunităţii.) Şi aşa mai departe...
    În schimb palatele ţigăneşti (nu neapărat ale ţiganilor), "bisericile răului", se ridică peste noapte. De ce le numesc "bisericile răului"? Pentru că ele se înalţă pe fundamentul unui şir de ilegalităţi: reţele de cerşetori, reţele de prostituţie (feminină şi infantilă, deopotrivă), furturi, devalizări, afaceri dubioase, trafic de influenţă (poate chiar de droguri, de arme şi de cine mai ştie ce). Să fie, oare, un semn că răul în lume este tot mai puternic, în timp ce Binele pierde teren? Să fie, oare, un semn că oamenii curaţi, evlavioşi, sunt tot mai puţini, tot mai săraci, şi tot mai înconjuraţi, mai "asfixiaţi", de cei în care "mamona" şi-a făcut "casă bună"? Sau poate că tocmai în asta constă "încercarea" din partea "Arhitectului Divin", căci "iasomia trebuie să răspândească parfum şi atunci când o despică toporul", după cum spunea un mare mistic...
    Deşi rămân la convingerea că cea mai puternică biserică este aceea vie, care se clădeşte în mintea şi în sufletul oamenilor, prin acţiune directă în domeniul social, este clar că şi păsările au nevoie de casă, darămite comunităţile de creştini. Iar în acest sens trebuie făcut ceva!