Într-o postură liberă de obligaţii mai, mai că înclinăm să credem că ne putem exprima lejer, necontrolaţi de reguli protocolare, dar din poziţia de "leader", fie-ne iertat că spunem, nu este frumos, adică nu se cade... După anunţata candidatură la prezidenţiale a li­derului PSD, încrederea în puterea magică a cuvintelor nu mai are margini şi dă pe dinafară. Recentul comunicat al biroului de presă pesedist se vrea, în completarea virulentului atac de zilele trecute al lui Adrian Năstase la adresa principalului său contracandidat, Theo­dor Stolojan, o satiră inspirată din aşa-zise acuze lansate de tande­mul PNL-PD în anii opoziţiei. Creaţie de artă n-a fost să fie res­pectiva compilare, ci dimpotrivă s-a lansat în auzul şi văzul opiniei publice un hibrid jenant, cu expresii scoase din lada de gunoi a lim­bajului de mahala. Ca să-şi impună pe piaţă "cap' d'opera" autoriul - birou de presă s-a folosit de argumentul instituţiei în numele căreia a alcătuit-o. Chiar dacă mai ştim şi noi că drumul spre fericire sau spre glorie cu putere de sugestie este pândit de mari primejdii nu ne aşteptam la înfricoşătoarele expresii pe care nici cei mai ne­in­struiţi semeni n-ar îndrăzni să le "toarne" dintr-o suflare. Replicile de-o parte şi de alta a baricadei politice par să nu mai aibă oprelişti. Campania a început fără fluierul de start, cu scrâşnituri şi vorbe stri­vite-ntre dinţi, rupte la colţul buzelor arzând de nerăbdarea obţinerii cununii de lauri. Este târzie vreme să-i mai şcolim pe aleşii noştri. Pesedeul consideră prin biroul de "presă" că Stolojan recurge la "un stil denigrator şi murdar", iar Traian Băsescu ar fi "un miliţian în com­portament, educat de fostul regim". Celebra gafă a premierului care a solicitat de a i se "număra ouăle", taxată copios în toate me­diile a fost întoarsă ca un bumerang împotriva celor doi lideri ai Ali­anţei D.A. care ar avea ca model "politica testicolului", apreciere fi­xată la timpul inventarierii produselor galinacee.
    Istoria şi adevărurile ei s-au întors cu dosul în sus. Acum nu-şi mai confirmă valabilitatea maxima cu "vorbele zboară...", pentru că ele rămân înfipte în cugetarea ascultătorilor, a milioanelor de votanţi care nu mai ştiu ce să creadă. În cei şapte ani de acasă toţi au învăţat că rufele murdare se spală în familie, nu în public. Iată că nu este întocmai.
    Ce să mai aşteptăm de la cei sus-puşi care au o misiune de în­deplinit, dar pentru care patima dialogului încrucişat constituie cre­zul existenţei lor în drumul spre Putere? Unde să mai zacă ideile, sentimentele febrile pentru a descâlci lumea prozaicului cotidian pe care ne-o promit mai bună şi strălucitoare, când se coboară în mi­asma verbelor tari, a epitetelor greu de suportat de urechile vulgu­lui? Aproape că ne pare rău după epoca lui "dragi tovarăşi şi pre­tini", când invective de genul: "Stolojan este cârpa de la uşa co-preşedintelui"; "un viermişor al lui Băsescu" ar fi fost aspru repri­mate. Tirul atacurilor la adresa Opoziţiei este un foc continuu din ca­re se scot panglici înveninate cu vorbe murdare, specifice unor anumite categorii de vorbitori. Ne oprim aici cu citatele pe care nu le vor uita prea curând alegătorii care cunosc mult mai bine valoarea fiecărui cuvânt, ştiu alcătui metafore, apreciază epitetul bine gândit şi spus. Ducem două existenţe: una în care suntem siliţi să ştam­pilăm chipuri fardate, puse la patru ace care ţin în mână programul pe termen al fericirii populare şi o alta în care ne holbăm stupefiaţi la goliciunea aleşilor între aleşi. Zău că puţină decenţă în exprimare nu ar strica la unii "domni" politicieni care ar trebui mai degrabă să plângă ruşinaţi decât să se regăsească împăcaţi.