Ţinuta protocolară a aleşilor şi numiţilor în fruntea neamului angajează mai mult decât simplul scrupul stilistic, devine mijloc existenţial, prin căutare răbdătoare de accente proaspete.
    Executivul a hotărât să intervină cu o operaţie vitală, de chirurgie plastică în remodelarea formelor parlamentarilor viitorimii. Instru­men­tarul scump - dar de împrumut din partea vest-europeană spre care tindem - însumează ceva în jurul a două milioane de bani comunitari. O primă intervenţie pare a fi cea a unui ghid compor­ta­mental care traduce bunele maniere universale în dulcea limbă ro­mânească, pe înţelesul şi la îndemâna tuturor celor care vor să-l con­specteze şi să-l aştearnă la căpătâi. Ca să ajungă la pleni­tu­dinea acestei măiestrii, care se numeşte bună purtare, exponenţii politicii autohtone trebuie să treacă examene grele: de limbă şi lim­baj, de costumaţie şi frizură, de stat în poziţie de drepţi.
    Discipolii, unii ajunşi la vremea părului cărunt şi a mandatelor repetate, se vor supune "pro causa" lecţiilor de interpelare, născute să-i treacă din efemer în misterul etern, tot aşa cum vor reînvăţa ordinea folosirii garniturii de furculiţe, linguri, linguriţe şi cuţite întru savurarea "modestelor şi frugalelor" ospeţe prin tradiţie respectate. Se vor relaxa, probabil, doar în exerciţiul mersului pe covor precum gimnaştii la întrecerile din arenă pregătind intrarea în finale.
    Scump, dar merită efortul pentru renunţarea la indolenţa somnului în şedinţe, la scărpinatul podoabei capilare sau a vertebrelor care nu stau la locul lor. Mass media va pierde din audienţă când de pe sticlă nu i se va mai permite demnitarului să ocupe întreg ecranul cu gestica împrăştiată care-i asigură echilibrul cu telespectatorii şi expeditorii de SMS-uri. Ziarele vor suporta răsfoitul în goana auto­mobilelor, că în plen nu se mai poate. Dispar metehne vechi. Cro­itorii de limbă şi haine vor avea serviciu din belşug. Fericit va fi Pru­teanu să-i ghideze într-ale gramaticii pe potentaţii zilei, dacă va mai avea catedră parlamentară. Vipurile caselor de modă se vor grăbi să-i pună la patru ace pe cei care-şi vor achiziţiona hăineturi de fir­mă care dau bine la etichetă şi preţul corect.
    Vom avea parlamentari spilcuiţi, pomădaţi, tele"ghidaţi" u­nul şi unul, guvernanţi rigizi, cu privirile aţintite pe prompter să nu sclin­tească vreo vorbuliţă în afara textului O.G., strângeri de mână şi saluturi sobre, după tipic, vom avea parte de plăcute surprize. Cu noua înfăţişare votaţii îşi pot rumega, în dosul feţelor impasibile, afacerile, legăturile de orice neam, proiectele grandioase pentru bi­nele propriu şi al familiei, se pot gândi la neliniştile plebei. Bine şco­liţi la standarde, învăţăceii nu ne vor mai strivi, probabil, urechile cu inepţii cât Everestul, nu vor mai gafa la scară mondială, ne vor de­mon­stra că-şi merită toţi banii în cei patru ani de aleasă legislatură şi învăţătură.
    Salutăm în gând împlinirea unui vis al perceperii bunelor maniere. Nimic nou sub soare, anticele orânduiri avându-i la loc de cinste pe arbitrii eleganţei care-i şcolau pe cei aleşi de soartă să conducă destine umane. Noi, restul lumii, ne pierdem în mulţimea din care facem parte, între cei cu şapte ani de-acasă şi nu se ştie câţi ani de şcoală. Există în noi un sentiment al frângerii şi durata lui este transpusă în amărâta noastră viaţă cotidiană cu gesturi fireşti, cu vorbe în curgere lină, cu cântec vesel şi trist. Le lăsăm aleşilor privilegiul instruirii, noi ne adăpăm în continuare din izvorul nesecat al civilizaţiei carpatice pe care o notăm la bibliografia necesară ghi­dului bunului cetăţean.