În tristă premieră, ieri anul şcolar a debutat nu în sunet de clopoţel şi în emoţia reîntâlnirii cu profesorii şi colegii, ci în fluierăturile şi scandările nemulţumite ale cadrelor didactice. Ieşiţi la miting, sute de mii de profesori din întreaga ţară vor să obţină o majorare salarială semnificativă. Pentru ei Ministerul de Finanţe găseşte greu fonduri pentru că învăţământul este prioritate naţională doar în declaraţii. În schimb colegii de partid ai domnului Tă­năsescu, parlamentarii au acum la final de mandat o prioritate uriaşă a cărei rezolvare se cere degrabă găsită pentru liniştea şi confortul lor la bătrâneţe - pensiile. Aşa că au trecut la fapte. Pe agenda Parlamentului se află acum două legi prin care se doreşte legiferarea unor privilegii dincolo de legea pensiilor şi mai ales dincolo de bunul simţ. În forma cea mai scandaloasă solicitările parlamentarilor se referă la acordarea unei pensii al cărei cuantum lunar să reprezinte 80 la sută din indemnizaţia de parlamentar, ceea ce înseamnă aproximativ 24 de milioane de lei. În plus, la final de mandat, parlamentarii care rămân fără "coledzi", dar care nu au vârsta de pensionare, vor primi circa 240 de milioane de lei, echivalentul a 7 indemnizaţii lunare, pentru că, nu-i aşa, trebuie şi ei săracii să trăiască din ceva până îşi găsesc un nou loc de muncă. Pentru parlamentarii PSD care nu vor obţine încă un mandat starea de şomaj nu va fi însă una de lungă durată pentru că sub atenta îndrumare a preşedintelui executiv al partidului, Octav Cozmâncă, o comisie întreagă le va căuta locuri de muncă bine remunerate, că de, standardul cu care s-au obişnuit până acum trebuie păstrat! Şi dacă tot vorbim de cheltuieli pentru parlamentari putem să adăugăm la acest capitol şi cele 450 de miliarde de lei folosite pentru amenajarea noului sediu al Senatului.
    N-or fi având parlamentarii sindicat, dar pentru binele lor sunt uniţi de o manieră pe care ne-am dori-o manifestată şi în alte cazuri. Grijulii cu propriile interese, politicienii noştri îi uită tocmai pe cei care i-au trimis "să se sacrifice" în Parlament sau în alte instituţii unde nivelul de salarizare este mult peste media pe economie. Învăţământul şi sănătatea sunt doar două dintre sectoarele în care acest dezinteres duce la scăderea eficienţei şi calităţii. Dar ce contează? Cât despre pensionarii de rând ce să mai spunem? Corelarea, recorelarea şi recalcularea pensiilor acestora le aduce poate un plus de câteva zeci sau sute de mii. Nu întâmplător în vizitele sale prin ţară premierul este des întrebat, cu cuponul de pensie în mână, dacă poate trăi cu asemenea bani. În statul de drept pe care ni-l dorim şi în care nimeni nu trebuie să fie mai presus de lege, tocmai cei care fac legile şi care pretind respectarea lor sunt cei care doresc obţinerea unor privilegii.
    Scandalul izbucnit pe această temă este exploatat electoral de parlamentarii partidelor din Opoziţie, dar protestul lor, dacă nu este doar unul de ochii electoratului, îl dorim concretizat în votul împotriva acestor pretenţii aberante. Ne îndoim că se va petrece aşa ceva. Deja la Senat (unde, e drept, votul este secret, deci de necontrolat) legea pensiilor preferenţiale pentru parlamentari a fost aprobată. Rămâne Camerei Deputaţilor decizia finală. Până una-alta, românii au acum ocazia să se convingă de valoarea şi inte­resul parlamentarilor faţă de ei. Îşi pot forma o opinie în vederea alegerilor generale.