"Criteriul economic pentru aderarea la Uniunea Europeană cu­prinde statutul de economie funcţională de piaţă şi abilitatea de a face faţă presiunii concurenţiale de pe piaţa unică şi, până acum, nici o ţară candidată nu le-a obţinut pe amândouă în acelaşi an", a declarat adjunctul şefului Delegaţiei Comisiei Europene. Onno Si­mons a apreciat progresele făcute de România referitoare la macro­stabilitatea economică, dar a scos în evidenţă şi lipsurile, care nu sunt deloc puţine. România are, încă, cea mai mare in­flaţie dintre toate ţările candidate, ceea ce afectează capacitatea ţării de a-şi îndeplini obligaţiile ce-i revin din adoptarea legislaţiei europene. Ofi­cialul european a criticat şi încurajarea acumulării datoriilor la bu­getul de stat de către firmele cu mari pierderi economice. Este vor­ba de mastodonţii de stat, consumatori de resurse financiare impor­tante, care nu au fost încă privatizaţi şi care constituie surse de îm­bogăţire pentru clientela politică.
    Onno Simons a apreciat privatizările de la regii şi bănci de stat (Petrom, BCR, companii de distribuţie a energiei electrice, a ga­zelor naturale şi intenţia de a privatiza CEC) şi disciplina financiară, dar a scos în evidenţă şi nebuloasa de la societăţi precum Tractorul, Roman şi Aro care, imediat după privatizare şi ştergerea datoriilor, au început să adune noi şi noi datorii. Oficialul european a mai cri­ticat deficitul fiscal, instabilitatea financiară, dar şi favoritismele pentru unii politicieni aflaţi la putere. Presa a scos la iveală faptul că mai mulţi parlamentari PSD au primit, la firmele pe care le conduc, eşalonări şi scutiri de plată a penalităţilor de sute de miliarde de lei. În acest timp, guvernul anunţă cea mai spectaculoasă creştere eco­nomică. Analiştii se întreabă însă în buzunarele cui intră banii rezultaţi din creşterea economică, întrucât românul de rând are aceleaşi buzunare goale prin care bate vântul. Demnitarul european a mai spus că sistemul bancar din România este insuficient dez­voltat, dând ca exemplu rata creditului neguvernamental, care a ajuns la doar 16% din PIB, la finalul lui 2003, comparativ cu 30-50% cât a fost în celelalte ţări candidate la UE. Un recent raport al Băncii Mondiale a scos în evidenţă şi alte aspecte negative ale, încă, firavei economii româneşti. Suntem ţara cu cele mai mari impozite şi taxe pentru forţa de muncă, astfel încât un român primeşte în mână doar ceva peste jumătate din cât câştigă. Restul banilor merg la stat. În acelaşi timp însă, forţa de muncă este cel mai prost plătită, iar preţul la utilităţi se apropie de cele din ţările Uniunii Europene. Din acest punct de vedere, rămânem încă o ţară a contrasturilor economice, care nu ne avantajează deloc.
    Onno Simons, adjunctul şefului Delegaţiei Comisiei Europene la Bucureşti, nu a dorit să spună dacă România are sau nu o eco­nomie de piaţă funcţională, dar a precizat că decizia în privinţa acordării acestui calificativ va fi luată până la publicarea de către Comisia Europeană a raportului de ţară pentru România pe 9 octombrie. Aşadar, sunt suficiente motive de îngrijorare referitoare la statutul de economie funcţională pe care România speră să-l obţină, mai ales că se apropie campania electorală pentru alegerile generale, iar guvernul este mai darnic ca niciodată. Uniunea Eu­ropeană ne cere adoptarea de măsuri antipopulare, dar necesa-re, în timp ce guvernul ar putea pierde teren în faţa românilor. Ce va fi, vom mai vedea.