Lauda sau judecata din fugă nu fac parte din arsenalul naţiunii, de aici o definire pripită a abandonului liderului PNL-ist, Theodor Stolojan, din cursa spre Cotroceni se constituie doar într-o înşiruire de opinii şi comentarii care de care mai hazardate. Surpriza părăsirii podiumului electoral a determinat reacţii în lanţ mai cu seamă în rândul actorilor politici, surprinşi cu textul nememorat, cu scenariul doar sub formă de schiţă. Ieşirea lor la rampă a creat, poate, mai multe posibilităţi de răstălmăcire a situaţiei decât însăşi retragerea seniorială a lui Stolojan, care a venit repede ca o necesitate lăuntrică pentru blazonul celui care a revigorat PNL-ul în ultimii ani. Invocarea stării precare a sănătăţii, ca motiv sine-qua-non pentru ieşirea din cursa care nici n-a început, este un semn peremptoriu că la noi, în vârtejul unor campanii turbulente starea de verticalitate nu rezistă prea mult. Continuă întrecerea cine are muşchii tari, braţele bine înfipte în hăţurile (sau hăţişurile) luptei, cine atacă primul, dacă se poate sub centură. La doar scurtă vreme după anunţata retragere a Liei Roberts de la prezidenţiale, decizia lui Theodor Stolojan a creat o adevărată undă de şoc în toate taberele politice. Ambiguitatea i-a cuprins pe exponenţii puterii şi ai opoziţiei în cele mai diferite ipostaze: de la râs la plâns, de la extaz la deznădejde, de la oprobii la măgulire, în fond reacţia firească a individului entuziasmat că orice gol poate fi umplut de propria-i prezenţă. Scaunul ex-liderului PNL-ist l-a ocupat Călin Popescu Tăriceanu sine die, fotoliul de preşedinte în devenire îi poate acum reveni lui Băsescu, iar premierul Adrian Năstase se alintă în sondaje care-l suspun Alianţei zguduite de cutremur. În febra lor radioasă, în scăpărarea lor exultantă cei rămaşi în competiţie s-au grăbit să-şi sporească geometric capitalul politic, iuţeala vorbirii lor şi nebăgarea de seamă a altora aducându-le mai degrabă serioase prejudicii decât beneficiile scontate. Astfel, Traian Băsescu, prin afirmaţiile sale, pe tonul ferm al convingerilor fondate că Stolojan e bine mersi, sănătos, dar şantajat de partidul de guvernământ a stârnit furia preşedintelui pesedist, Adrian Năstase, care l-a catalogat în cuvinte grele, de necrezut, pe primarul Capitalei: "Traian Băsescu este un personaj jenant, un mitocan care nu ştie să vorbească, înjură tot timpul, face scandaluri şi vorbeşte despre şantajuri, pentru a ascunde murdăria în care a fost băgat...". În angrenajul electoral, reconstruit rapid, ca un sistem de apărare, noua rotiţă care se numeşte Băsescu ar putea da multă bătaie de cap adversarilor şi atunci aceştia s-au gândit că e mai simplu să oprească mecanismul la chiar punerea lui în funcţiune. Discursul fulminant al lui Năstase, netrecut prin filtrele protocolare, nu a avut însă darul de a stopa galopul lansării la apă a candidatului PD, nici nu a înţepenit dinamica Alianţei D.A. Porumbeii scoşi pe gura onorabililor au subţiat şi mai tare filonul pe care se sprijină admiraţia umilă a mulţimii de votanţi. Amestecul de reacţii exprimă interesul viu de care se bucură placa turnantă a politicii româneşti, adevărată industrie care nu se împacă nici cu moderaţia, nici cu decenţa. Concomitenţa opiniilor este de-a dreptul fascinantă; ele circulă întretăiat din toate sferele întrecându-se în noi ierarhizări valorice sau deprecieri de conjunctură. Cei mai antrenaţi ţin partea leului, alţii se "avântă" discret sub platoşa evenimentului-surpriză punându-şi spatele la adăpost prin reflecţii ambigue, iar cei mai mulţi îşi refac socotelile, pe tăcute, din care speră să nu iasă păgubiţi. Traseul plin de peripeţii pe care îl străbat cei care se vor aleşi este croit sinuos aidoma planurilor după care bâjbâie naţia în căutarea orizonturilor europene. Nu avem vocaţia regăsirii, avem în schimb oameni politici de toate nuanţele, bucuroşi că n-au rămas pe dinafară. Plecarea lui Theodor Stolojan a aruncat echivocul în toate direcţiile, indiferent de motivaţia gestului subiectiv. În dinamica abandonului s-au angrenat toate forţele, cu sau fără vădite rezerve de opinie. Doar măsura exactă şi cumpătarea electoratului autohton vor putea descâlci încurcatele căi spre palatul prezidenţial.