Citeam prin cărţi... că de-ar fi să ardă din întâmplare toată Scriptura Noului Testament şi ne-ar rămâne doar un verset din Evanghelia lui Ioan, după acel text scurt s-ar putea reconstitui tot Noul Testament. Dacă-ar fi fost aşa nu ştiu, dacă n-ar fi fost aşa nu ştiu, Dumnezeu ştie. Socotesc însă că altceva este mult mai fascinant, şi anume: dintre toate învăţăturile creştine, scoase la lumină de Fiul lui Dumnezeu, în anii Lui de misiune publică, dacă ne-am lăsa cu desăvârşire pătrunşi şi convinşi despre adevărul Învierii morţilor, ne-ar fi de ajuns, am putea muri liniştiţi. Toate celelalte învăţături, teorii şi dogme ale bisericii, nu sunt altceva decât mijloace de aducţiune, afluenţi secundari sau călăuze spre marea necuprinsă a vieţii de după moarte.
    Moartea bătea la uşa lui Adam încă din zorii creaţiei. Chiar de la Facerea lumii, Dumnezeu îi pune în vedere lui Adam: "Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!" (Fac. II,17). Avea Dumnezeu o bănuială şi o temere despre ceea ce avea să se întâmple. Acest avertisment i-l dă Dumnezeu lui Adam când încă era singur, unduindu-şi mersul solitar pe aleile virgine ale paradisului. Abia după aceea i-a zis Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor potrivit pentru el" (Fac. II,18). Până la urmă bănuielile s-au adeverit, moartea a intrat cu paşi hotărâţi şi cu drepturi depline în viaţa omenească, înghiţind cu nesaţ generaţii după generaţii, fără ca nimeni să-i poată pune stăvilar. Oameni cu totul devotaţi lui Dumnezeu ca Avraam, Isaac, Iacov, Moise, etc. cad pradă acestui flagel. Însuşi înţeleptul Solomon, pipăind starea de spirit a contemporanilor săi, glăsuieşte cu mâhnire: "Viaţa noastră este scurtă şi tristă, iar omul nu poate scăpa de moarte, nici nu cunoaşte cine l-ar izbăvi de iad. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura pe care o alungă razele de soare..." (Înţ. Solomon II, 1,4).
    Pe această coordonată sumbră, tăcută şi fără speranţă, s-ar fi înscris şi anii vieţii noastre, înotând spre nicăieri prin labirinturile subterane ale unei vieţi fără sens dacă n-ar fi apărut la orizontul timpului de pe urmă Hristos, "Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută", care cu preţ de sânge ne-a răscumpărat, ne-a restaurat şi ne-a repus în drepturile pe care le-am avut înainte de păcat. Hristos îşi dovedeşte tăria puterii sale în confruntarea directă cu moartea, pe care o prinde în flagrant la porţile Nainului, în timp ce scotea din cetate un bun interzis. Era tânărul fraged cu viaţa netrăită, marea speranţă a unei mame văduve care nu-şi poate reveni din uimire. Iisus Hristos - aşteptarea veacurilor - în termenii cei mai fireşti îi spune mortului: "Tinere, ţie îţi zic, scoală-te", şi cu acestea toate reintră în normalitatea cea de dinainte, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat: moartea a fugit ruşinată, dezarmată şi prădată la rândul ei în pustiu, în morminte şi în crăpăturile pământului, unde îi este locul; tânărul s-a întors să-şi trăiască zilele şi anii alături de mama fericită, iar Hristos, împreună cu ceata urmaşilor săi credincioşi, îşi reia alergătura cea de toate zilele, întru întâmpinarea altor necazuri şi suferinţe, care necesită rezolvare şi pe care le rezolvă fără întârziere. Lucrul acesta reiese din contextul lărgit al pericopei evanghelice, unde este relatată întâlnirea cu ucenicii lui Ioan Botezătorul, veniţi să-l întrebe dacă El este Hristos, sau pe altul să aştepte? Ca de obicei răspunde indirect: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce aţi văzut şi cele ce aţi auzit: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte" (Lc. VII,22). Este dovada puterii dumnezeieşti supranaturale şi totodată un argument în plus aşezat la temelia adevărului despre Învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

---

     Stomatologii din judeţul Alba se vor reuni astăzi, de la ora 9.00, în sala de şedinţe a Colegiului Medicilor Alba, în vederea alegerii structurilor de conducere ale Consiliului judeţean al Colegiului Medicilor Dentişti. Acest organism profesional va fi constituit în baza Legii 308/2004 şi este menit să apere interesele medicilor stomatologi, au anunţat surse oficiale. În cazul în care Adunarea Generală nu va putea desemna preşedintele Colegiului Medicilor Dentişti Alba, alegerile vor fi reluate peste două săptămâni, potrivit calendarului aprobat de comisia centrală special constituită. (R.G.)