Sigur că ştiindu-i deja de ani buni pe unii (destul de mulţi din păcate) dintre politicienii care din patru în patru ani se fac preş cerându-vă votul, titlul de mai sus vi se pare ironic. Şi chiar este, pentru că puţini sunt oamenii de cultură de mare valoare care doresc, îndrăznesc să se amestece în viaţa politică. Ei preferă să o analizeze de pe margine, iar rezultatele analizei le întăresc convingerea că neimplicându-se au luat decizia corectă, Corectă pentru ei, să ne înţelegem, pentru că absenţa lor din dezbaterile Parlamentului, de exemplu, se simte în chiar calitatea actului legislativ. Şi totuşi politicienii se preocupă de spiritualitate. Este cazul organizării anuale a Congresului Spiritualităţii Româneşti, reuniune care a ajuns acum la cea de-a treia ediţie găzduită de Alba Iulia. Necazul este că decalarea perioadei de desfăşurare cu peste o lună de zile, face ca ediţia din acest an să nu aibă încărcătura dorită, semnificaţia profundă pe care le-au avut ediţiile precedente. Că acest congres se organizează sub patronajul preşedintelui României şi cu largul sprijin al guvernului este un lucru bun, având în vedere că la congres participă foarte mulţi români din Diaspora. Rău este că tocmai oferirea acestui sprijin a dat prilejul "finanţatorilor" să decaleze perioada de desfăşurare a congresului în funcţie de varii interese. Socoteala a pornit de la faptul că în 28 noiembrie (când ar fi trebuit tradiţional să înceapă congresul) sunt alegeri generale iar politicienii nu ar fi putut participa la eveniment fiind desigur preocupaţi de cu totul altceva. În plus preşedintele Iliescu şi premierul Adrian Năstase trebuiau să participe la deschiderea congresului ce a avut loc vineri, 8 octombrie, dar n-au mai ajuns din pricina ceţii. Aşa că deşi şi-au dorit să mai facă o baie de mulţime, să mai speculeze electoral Congresul, n-au reuşit. Au reuşit în schimb să bulverseze pe toţi cei implicaţi: unii dintre invitaţi n-au mai putut veni pentru că aveau deja alte programe, alte angajamente, iar organizatorii de la nivel judeţean au trebuit să improvizeze în pripă. Tot o trăsătură negativă este şi faptul că la congres participă an de an cam aceiaşi oameni. Nu spunem că nu merită să vină, dar ne întrebăm dacă spi­ri­tualitatea românească stă numai în ei? Dacă "da", atunci nu putem decât să ne întristăm. Cred totuşi că nu este aşa, ci faptul se datorează tot politicii, de data asta uneia care ţine de relaţiile interpersonale, de legăturile stabilite. În plus câte idei noi pot adu­ce aceiaşi oameni an de an? Poate că citind aceste rânduri cei îndrituiţi cu organizarea congresului vor pregăti ediţia de anul viitor mult mai bine.
    Există însă un exemplu şi mai dur, de-a dreptul hilar, legat de relaţia politică şi spiritualitate: Gigi Becali cel născut filosof după propria sa declaraţie! La sfârşitul săptămânii trecute preşedintele Partidului Noua Generaţie şi-a anunţat, la cererea a 40 de pre­şedinţi de filiale ale partidului, candidatura la preşedinţia României. Şi ca demersul să-i fie cu succes primul pas pe drumul anevoios către Cotroceni a fost făcut la Patriarhie întru solicitarea sprijinului PF Teoctist, capul Bisercii Ortodoxe Române, o componentă e­sen­ţială a spiritualităţii româneşti. De altfel Gigi Becali este un fer­vent susţinător al bisericii, daniile sale regăsindu-se în toată ţara. Dar dând bani bisericii nu cumperi harul! Oricum, chiar dacă nu s-a întâlnit cu Patriarhul, Gigi Becali este convins că şi în condiţiile în care nu se va instala în Palatul Cotroceni, candidatura sa este un mare câştig pentru România! Modestia este însă o virtute pe care patronul Stelei nu o are. Intrat vijelios în politică Gigi Becali tân­jeşte după spiritualitate. El este un tipar exemplar pentru mulţi dintre politicienii noştri.