Cine conduce la ora actuală România, preşedintele de la Pa­latul Cotroceni, primul ministru de la Palatul Victoria ori Regele Mihai de la Palatul Elisabeta. Am putea spune că fiecare câte un pic, în limitele unei Constituţii ce a dispersat prerogativele puterii astfel încât nimeni să nu ştie, precis şi exact, cine este la volan sau mă rog la pupitrul de comandă al ţării. În mod normal, firesc ar fi să fie preşedintele ales prin votul tuturor românilor. Numai că preşedintele şi-a tras o Constituţie care-i permite mai mult să domnească, să facă plimbări şi excursii tot mai dese în ultima vreme în lungul şi latul mapamondului, decât să se implice efectiv în conducerea statului, a treburilor ţării. În mod deosebit, bătălia împotriva corupţiei şi a birocraţiei ar trebui să fie apanajul şefului statului, pentru că el este cel care are ca principal obiect de activitate consolidarea şi controlul instituţiilor fundamentale ale acestuia. În această bătălie, preşedintele este însă mai mult spectator decât jucător sau mai precis spus un comentator politic ca să nu zicem un propagandist.
    Dacă preşedintele conduce câte un pic şi din când în când România, cam acelaşi lucru se întâmplă şi la Palatul Victoria, unde domneşte celălalt preşedinte, de data aceasta de partid, domnul Adrian Năstase. Premierul nostru este şi el legat de mâini şi de picioare, în exercitarea atribuţiilor, pentru că ori de câte ori a încercat să ia frâiele în mâini şi să conducă singur ţara, i s-a dat peste bot de la Cotroceni, şi astfel multe din iniţiativele sale, unele bune, mai ales în planul fiscalităţii, au rămas literă moartă. Deci şi premierul conduce ţara tot câte un pic... şi tot cât îl lasă Con­stituţia. Aşa cam cum face şi regele Mihai, de la Palatul Elisabeta, care chiar domneşte peste problemele românilor şi îşi exercită puterea, mai ales pe terenul aranjamentelor şi mai mult prin intermediul prinţului Duda, ginerele său (prinţ, evident, fără sânge regesc) ambasadorul care ajută România să se integreze. Din când în când regele mai pune câte o vorbă bună pe la Curţile neamurilor sale din Europa, neuitând însă niciodată că totuşi, în economia de piaţă, serviciile sunt pe bani şi se plătesc. Aşa de exemplu, regele nostru a vorbit cu ruda sa, Regina Angliei ca să aibă grijă de integrarea noastră în UE dar şi de proprietăţile sale, aşa că domnul Iliescu a fost invitat la un prânz regesc, care ne-a costat vreo 30 milioane de Euro, cât cere Regele Mihai drept despăgubire pentru proprietăţile sale de la Sinaia. Acum regele şi urmaşii săi pot domni liniştiţi cât vor trăi la Palatul Elisabeta. Domnie care este la concurenţă cu aceea de la Palatul Cotroceni ori Palatul Victoria, toate pe banii sărmanului contribuabil român. Toate acestea pentru că avem o constituţie extrem de originală în care puterile statului se exercită după modelul unui autoturism cu câte 3-4 volane, în care, apropo de un banc cu olteni, toată lumea vrea să stea pe bancheta din faţă. Aşa că, indiferent cine va veni la Cotroceni, ori la Victoria, va avea parte de o domnie după modelul celui de la Palatul Elisabeta, atâta timp cât nu vom avea fie o republică prezidenţială, fie o republică parlamentară ori o monarhie constituţională, pentru că aşa cum este acum, semiprezidenţială, este tipic dâmboviţeană. Adică una în care puterile executive sunt tot două câte două, din vârful lor (preşedinte - premier, Senat - Camera Deputaţilor şi până jos la judeţe (prefect - preşedinte) astfel ca cetăţeanul să nu ştie niciodată la ce uşă să bată şi să poată fi plimbat de la una la alta pe motiv că atribuţiile şi prerogativele nu permit. Ele permit doar huzureala la trei Palate regeşti, cam multe pentru o ţară necăjită şi un popor ce primeşte de la putere tot câte un pic: de salariu, de pensie, de ajutor social ori de şomaj!