Postul - zice Sfântul Ioan Gură de Aur - potoleşte trupul, în­frânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul, îl înalţă. Părerile sale despre post sunt ferme şi încărcate de sensuri profunde: "Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi pe sărac, aveţi milă de el; un duşman, împăcaţi-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi; o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul să postească, ci şi ochii şi urechile şi picioarele şi mâinile voastre şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească, rămânând curate de hrăpire şi de lăcomie; picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcă­toşilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumuseţile străine... Gura trebuie să postească de sudalme şi de alte vorbiri ruşinoase".
    Cam acesta a fost şi principalul mesaj al televiziunilor noastre în buletinele de ştiri din week-end-ul trecut. Luni, prima zi din Postul Cră­ciunului, ziarele au continuat în acelaşi ton, învăţându-i pe ro­mâni cum să-şi păzească gura şi ochii de "dulce". Experienţa co­tidiană denotă că românul va închide în acest post mai repede gura decât ochii. Un raport statistic al Ministerului Agriculturii şi Ali­mentaţiei arată că, în 2004, un român a mâncat cu circa... două ki­lo­grame de carne mai mult faţă de anul trecut, consumul crescând de la 32,4 kg/locuitor la 34,9 kg/locuitor. Adică "fabuloasa" can­titate de aproape 3,5 kg car­ne/ lună. Respectiv, 0.117 grame de carne pe zi. În rest, tradiţionala fasole şi indispensabilii cartofi. Da­că posturile de peste an sunt rezolvate "sine die" de îngustimea bu­zunarului, nu tot atât de uşor ne putem regla conturile cu Divinitatea când vine vorba de celelalte posturi, de astă dată, de televiziune. Retezând din start concurenţa televiziunilor occidentale, posturile noastre autohtone invadează ochii şi trezesc cele mai ramolite sim­ţuri cu superoferta de hostesse - sub genericul de prezentatoare-mediatoare TV - pline de "balcoane" şi poponeţe acoperite sau descoperite de milimetri de textile. Zgâlţâieli din fese - apetisante, îmbobocite abia de 18 ani, cu indulgenţă -, "air-bag-uri" la rotisor, pârjolite la foc mic de ochii pofticioşi ai telespectatorilor nesa­tis­făcuţi de soţiile ocupate cu experimentarea ultimului tip de super-detergent. Fete înzestrate cu dărnicie de.... mama-natură, ale căror "accesorii" sunt folosite cu eficienţă pentru ridicarea...rating-ului de producătorii noştri autohtoni. Toate inducând, în van, promisiunea unui act sexual pe cinste, şi asta nu doar în rândul maselor largi de nesatisfăcuţi. Că la exportul de "puicuţe", maestre în promisiunile... "erectorale" stăm noi cel mai bine. Apropoul sexual, cu mare priză la masele largi, s-a transferat - veneric - şi în campania electorală. Şi ne referim doar la mioriticele noastre plaiuri, ca s-o lăsăm pe Lewinsky a lor să se odihnească în pace. Duelul potenţelor sexuale pur masculine s-a înregistrat şi între cei mai bine plasaţi candidaţi la preşedinţia României, când "Ursuleţul" (un diplomat prin excelenţă, care a inventat "numărătoarea ouălor") i-a promis "Iepuraşului" (un fost marinar care s-a lăudat că stă bine cu "catargul") că-i va reteza acel "ceva", mult mai lung decât urechile sale. Mai recent, acelaşi "Iepuraş" a declarat presei că o cunoaşte pe una dintre subor­donatele sale încă de când aceasta se juca cu "chiloţeii albi, în praful din faţa blocului". Aceiaşi chiloţei, daţi jos de această dată de persoanele de acelaşi sex, a fost un alt obiect de dispută e­lectorală. Toate desfăşurate televizat, sub ochii privitorului de rând, căruia pupila i se dilată progresiv şi orgasmic, de cel puţin trei ori. Pentru că, după cum vă spuneam, românului îi este mai uşor să închidă gura şi să înghită în sec, decât să închidă ochii. Şi poate că-i mai bine aşa: nu de alta, dar trebuie să vedem pe nurii cui punem ştampila....