Într-o atmosferă care ar fi trebuit să poarte amprenta sărbătorii naţionale, a explodat, pur şi simplu, bomba nemulţumiţilor de rezul­tatul scrutinului de duminică. Schijele ei fulminante au ţintit Uniunea partidelor situată în fruntea clasamentului, BEC-ul cu angrenajele sa­le computerizate şi, nu în ultimă instanţă, chiar electoratul. Am fost spectatorii muţi şi uimiţi, în chiar ceasurile premergătoare celei mai frumoase zile a neamului, la spectacolul de artificii dat de cei din eşalonul secund. Liderul virtualei opoziţii parlamentare, Traian Băsescu, a străfulgerat opinia publică în ţară, dar şi pe toate meri­dianele, prin contestarea alegerilor din 28 noiembrie, sub acuzaţia fraudării acestora, prin invitaţia neechivocă la noi alegeri. Candidatul Alianţei D.A., ferm bazat pe aritmetica cifrelor difuzată spre infor­mare, o socoteală care a pierdut în calcul în jur de câteva sute de mii de buletine anulate, a cerut destituirea BEC şi arestarea di­rec­torului coordonator al programului statistic electoral. Evenimentele s-au întretăiat cu o rapiditate demnă de invidiat în alte situaţii mai puţin dramatice. S-au expus comunicate, tabele, s-au făcut com­paraţii, s-au scos la iveală fotografii şi reportaje cu camera-ascunsă, au apărut faţă în faţă exponenţi ai taberelor aflate în competiţie. Fiecare îşi apăra partea leului, de nu mai ştiai pe cine să asculţi şi mai cu seamă ce să crezi. Televiziunile şi presa scrisă au avut intens de lucru: primele nu au mai prididit să-i invite împreună în studiouri pe vorbitorii Uniunii şi ai Alianţei, care s-au "mixat" re­ci­proc în adevărurile proprii, conferinţele de presă au curs lanţ, cul­minând cu cea a Biroului Electoral Central care nu a convins, dar a învins hotărât afirmându-se corectitudinea alegerilor cu unele mici erori. Ca atare contestaţiile depuse la BEC de PNL-PD, de liderul Alianţei, trebuie demonstrate. Oricum nici un argument nu i-a convins pe cei din birou: totul rămâne aşa cum s-a stabilit. Presa a preluat mesajul anulării alegerilor cu litere mari de-o şchioapă în paginile neînregimentate politic sau l-a pasat pe interior în altele, dându-i întâietate lui Van Damme, oaspete la Palatul Cotroceni. Alţii, precum Societatea Pro Democraţia, devin pesimişti, nu mai vor să meargă mai departe... Pe şoptite în miez de noapte, să nu se trezească din adormire agenţii secreţi ori copiii, electori treji la evenimente au trimis mesaje după mesaje pe mobilele redacţionale, exprimându-şi temerile unei posibile răzmeriţe de genul celei din Piaţa Universităţii sau al celei din ţara vecină. Calmul, aparent sau nu, din marea zi de 1 Decembrie demonstrează, o dată în plus, că românii nu fac parte din tagma celor care se grăbesc să laude ori să judece în fugă. Efectele bombei postelectorale s-au stins la fel de repede precum însăşi explozia acesteia. Ziua Naţională, cu euforia ei aparte, a atenuat zbaterile celor marcaţi de îndoieli, s-a scurs fără efuziuni, frumoasă şi rece, încrustată profund de propriul ei trecut.
    Ne pregătim de turul doi al prezidenţialelor care va decide pentru cincinalul următor pe cine îl vor românii ca stindard al reprezentării lor. Este imposibil şi prematur să dăm un verdict în nume colectiv, este chiar imoral să punem degetul pe un nume sau altul, totul depinde de noi toţi, de voturile valabil exprimate şi nicidecum de comentariile din afara arenei. Bărbaţilor politici nu le rămâne, în pu­ţinele zile de campanie, decât să-şi demonstreze forţa, cu mijloa­cele pe care le consideră persuasive, să ne convingă de pofta lor făuritoare de mult bine în stil european.
    Şi cum în fiecare poveste există şi un sâmbure moralizator sau, de ce nu, câte un fapt capital ce scapă din raţiuni greu de explicat, să spunem cât de mult ne-au invitat la reflecţie evenimentele care s-au succedat cu repeziciune în aceste ultime zile.