Hamletiana dilemă ne munceşte pe toţi acum după ce am aflat şi rezultatele finale ale alegerilor generale şi după ce am asistat la disputa în trei: Alianţa D.A., Uniunea Naţională PSD + PUR, Biroul Electoral Central cu privire la o eventuală fraudare a alegerilor. O fra­udare bineînţeles în folosul Uniunii, că doar logic e că organizatorii (adică guvernul PSD) să aibă cele mai multe mijloace pentru un asemenea furt. La fel de logic este ca cei nemulţumiţi de rezultatul obţinut să strige "Hoţii", indiferent dacă aceşti hoţi sunt reali sau ima­ginari. Nu întâmplător BEC a solicitat contestatarilor alegerilor probe concrete ale fraudei. Şi aşa este şi corect, mai ales în statul de drept pe care Opoziţia îl cere. Fără probe poţi acuza oricând, pe oricine, de orice. Chestia e să găseşti destui oameni dispuşi să creadă fără să vadă. Iar asta este şi miza. Sigur că bâlbâielile BEC întru lămurirea situaţiei au contribuit şi ele la amplificarea suspi­ciunilor, dar explicaţiile odată date pot fi verificate.
    Şi pentru că vorbim de suspiciuni, în "teoria conspiraţiei" arun­cată acum pe piaţă, un rol important îl are şi numărul mare al ale­gătorilor turişti - 705.739 de alegători care au votat pe liste speciale tip 2, adică pentru cei aflaţi în deplasare, dar şi numărul destul de mare al celor care au votat pe liste speciale de tip 1, adică cetăţeni care nu s-au regăsit în listele permanente. În total este vorba de circa 1.247.369 persoane, reprezentând 11,55 la sută din totatul ce­lor care la 28 noiembrie au votat. Dar nimeni nu poate şti cum au votat aceşti cetăţeni, aşa că rămân de aici în discuţie numai defi­cienţele tehnice rezultate din chiar legile electorale, adică acele legi la coacerea cărora au contribuit reprezentanţii tuturor partidelor po­litice parlamentare.
    Există însă şi alte dileme generate de rezultatele scrutinului. U­na dintre ele, cea mai importantă, este cea a creării majorităţii ne­ce­sare pentru susţinerea unui nou guvern. Uniunea PSD + PUR este sigură că va reuşi să contureze o majoritate parlamentară sufi­cientă, dar avansul celor două partide este destul de mic. Astfel, la Senat, Uniunea are 57 de mandate, Alianţa 49, PRM 21 şi UDMR 10. Aritmetica arată că senatorii PSD, PUR şi UDMR ar fi cu trei mai puţini decât cei ai PNL, PD şi PRM. La Camera Deputaţilor în­să nu există probleme pentru că cei 18 deputaţi ai minorităţilor na­ţionale care în mod tradiţional susţin Puterea, oricare ar fi ea, reu­şesc cu brio să acopere lipsa a 6 deputaţi din combinaţia PSD, PUR, UDMR. Sigur că la Senat Puterea poate obţine sprijinul punctual al unor senatori din Opoziţie, dar şi mai sigur este că în perioada următoare unii aleşi ai acesteia vor face pasul spre Putere, că doar ne-am învăţat deja cu turismul politic. Va fi interesant de văzut câţi şi cine vor fi aceştia, din ce partide, cum îşi vor motiva gestul de a fi înşelat aşteptările alegătorilor lor.
    La fel de interesante sunt şi evoluţiile de aşteptat în Opoziţie, mai ales în cadrul Alianţei D.A., pentru că în ciuda asigurărilor date de liderii PNL şi PD că, oricare ar fi rezultatul final, cele două partide vor rămâne împreună este greu de presupus că nu vor apărea tensiuni care să nu creeze mari probleme ducând până la ruperea protocolului de alianţă. Un prim semnal al unei posibile defecţiuni a fost dat în chiar ziua alegerilor de preşedintele autosuspendat al PNL Theodor Stolojan. Pentru ca toate aceste dileme să-şi gă­seas­că rezolvarea avem însă de trecut de turul II al alegerilor prezi­den­ţiale, deci încă puţintică răbdare!