Duminică se va consuma ultimul act al alegerilor din 2004, cu finala pentru cursa prezidenţială, ce-i aduce, cum era previzibil, faţă în faţă pe Adrian Năstase şi Traian Băsescu. Românaşul de rând este însă tot mai dezamăgit de campania electorală, în care n-au fost înjurături, nu s-au scos la iveală fapte senzaţionale din viaţa intimă a candidaţilor, cu alte cuvinte a cam lipsit circul! Poate că acest lucru era previzibil încă din momentul startului, deoarece atât Adrian Năstase, cât şi Traian Băsescu nu au fost prea încântaţi de perspective, dar au trebuit să se supună disciplinei de partid. Este ştiut faptul că actuala Constituţie acordă prea puţine prerogative şefului statului şi în consecinţă nici unul dintre ei nu este un tip care să accepte o funcţie de coloratură, decorativă, cu alte cuvinte să fie tras pe linia moartă, ţinuţi departe de marile bătălii politice. Poate aşa se explică faptul că cei doi promit că în cazul în care vor ocupa birourile de la Cotroceni vor revoluţiona instituţia prezidenţială şi se vor implica mai mult în viaţa publică, aşa cum nu s-a întâmplat cu Ion Iliescu şi Emil Constantinescu.
    Un lucru este însă foarte ciudat. Nici nu s-au publicat primele rezultate că asupra ţării s-a abătut un adevărat uragan. Ce mai freamăt, ce mai zbucium, cum ar spune poetul. Alegerile au fost fraudate! S-a cerut insistent demiterea şefului BEC şi arestarea imediată a celui care a creat programul de inventariere a voturilor. S-au fluturat în faţa camerelor de luat vederi liste cu "dovezile" fraudei: fluctuaţia voturilor anulate. S-au lansat variante în care se povestea despre adevărate cohorte de "turişti electorali" plimbaţi cu autocarele de la o secţie la alta. În fine s-a rostit cuvântul magic, Ucraina, lăsându-se loc speculaţiei că şi la noi se coace o revoluţie portocalie!
    Şi dintr-o dată peste toată hărmălaia s-a lăsat o linişte glacială. Băsescu a ordonat retragerea în tranşee, iar Năstase a pus muta în gură! Parcă se semnase un pact de neagresiune între cele două părţi. După ce au cerut repetarea scrutinului, Mona Muscă şi Călin Popescu Tăriceanu au lăsat-o mai moale. Să se fi convins oare că s-au pripit şi alegerile au fost corecte? Puţin probabil. Explicaţiile primite de la BEC nu credem să-i fi convins măcar pe susţinătorii PSD că totul a fost în regulă. De ce nu s-a dat publicităţii nimic despre matrapazlâcurile de la secţiile de votare? De ce instituţiile româneşti chemate să stabilească adevărul tac mâlc?
    Nu ne rămâne decât să plutim prin această ceaţă densă care s-a lăsat deasupra ţării, tot mai scârbiţi că nici măcar din patru în patru ani glasul nostru nu poate să se facă auzit. La urne! Traian Bă­sescu afirmă deja că nu se mai gândeşte la alegeri ci la România. Aşteptăm să dovedească prin fapte acest lucru şi să dea în vileag frauda, dacă aceasta a existat cu adevărat. De partea cealaltă Năs­ta­se nu întreprinde nimic pentru a-şi desfiinţa adversarul în cazul în care pe Băsescu l-a luat gura pe dinainte acuzând valabilitatea scru­tinului din 28 noiembrie.
    Tocmai această complicitate întru tăcere ne îngrijorează şi pre­vesteşte că nu e nimic nou... Pleacă ai noştri, vin ai noştri!