Cel de-al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor a luat sfârşit. Votanţii, câţi au fost şi care au reuşit, vor să iasă în relief, să zvâc­nească în lumină în iarna care vine şi mai au şi alte planuri. Esti­mările exit-poll-urilor i-au luat prin surprindere pe politicieni, analişti şi electori prin procentul împărţit frăţeşte între cei doi candidaţi, care s-au hazardat, fiecare în parte, să-şi decline câştigul fără nici o ur­mă de modestie. Vocile celor doi s-au ridicat din cor peste armonia ansamblului fără s-o contrazică până la numărătoarea finală. În dublă postură, de alegători şi posibili învingători, simpatizanţii Ali­anţei aveau destule motive de satisfacţie ca să dea frâu liber ma­nifestărilor în vânzoleala din centrul obştilor, opreliştile fiind impuse doar pentru fluidizarea traficului de maşini. Elanurile astfel neză­găzuite au expus în uliţele invadate de culoarea portocalie, însem­nul D.A., până târziu în noapte. Ca orice sfetnic bun, aceasta din urmă a lăsat lucrurile să curgă în firescul lor, ziua de început a săp­tămânii demarând tensionat: procesarea voturilor, şi întrunirea ale­şilor parlamentari în prima şi cea mai grea şedinţă a noului le­gis­lativ. Şi cum unii nu se complac într-o visare stearpă, cu vocaţia uni­ficării în ale puterii, şi-au făcut deja cărţile mizând pe sprijinul ude­merist şi al etnicilor, iar ceilalţi au aşteptat finalul electoral pentru a-şi schiţa strategia şi tactica parlamentară după startul de pe cu­loarul secund. Fatidica zi de 13 a lunii i-a fost hărăzită primului înscris pe listă, Adrian Năstase, care a coborât încet, dar sigur, sub pragul eli­gibil de 50%, cât îl avansaseră sondajele imediate. Rezul­tatele, parţiale după parţiale, au adăugat alert şi harnic procentele previzionate în tolba preşedintelui Traian Băsescu, situat, în direct şi paralel, cu peste 51% în opţiunile electoratului. Românii au votat, cuprinşi de un delir al schimbării, al democraţiei mult promise şi neîmplinită încă, al speranţei într-un trai fără orizonturi corupte şi netâlhărit în văzul tuturor. Şi-au ales omul direct, simplu, cu limbaj explicit, convenabil sau nu, cu mână forte, capabil să străbată fur­tunile moderne la cârma unui neam ameţit de talazurile uriaşe de promisiuni. A fost preponderent votul tinerilor, instruiţi în buna tra­diţie a neamului, al celor care vor să rămână pe pământul natal să-şi câştige existenţa onest şi, dacă se poate, cu mai puţine zbateri lăuntrice, cu mai multă linişte. Pentru ei nu contează cât de dure­ros va fi balansul formării noii echipe guvernamentale, important este doar faptul că au afişat în faţa umanităţii un alt etalon al naţiei, o personalitate în care îşi întrezăresc năzuinţele împlinite. Electo­ratul nostru a învăţat în răstimpul celor patru legislaturi că alegerile pot fi o capcană, din profunzimea căreia scapi doar arareori şi a profitat din plin de ocazia celui de-al doilea tur. O demonstrează toa­te statisticile făcute pe varii paliere. Nu e vina alegătorilor că, indiferent de preferinţe, au mers masiv în unele zone spre urnele de domiciliu sau speciale. E semnul maturizării, al educaţiei civice ca­re şi-a pus amprenta pe un electorat prea mult acuzat de rele pe care nu le-a comis. Preferatul electorilor, Traian Băsescu, a înaintat neşovăielnic spre un fel de magie, cea a mărturisirilor, a deschiderii totale, dacă se poate spune astfel, vorbind precis unor mulţimi în­mărmurite într-o revelaţie salvatoare.
    A fost un vot de inacceptare a unei tradiţii de infatuare, de atot­cuprindere, în favoarea unei lejerităţi de comunicare, de decizie chiar. S-a votat cuminte, după gustul şi aprecierea fiecăruia, doar cu inerentele cozi formate la secţiile cu adevărat speciale. Dar despre acestea a comentat BEC-ul cu prisosinţă şi cu aviz de le­galitate. A izbândit democraţia, să sperăm că este cea mult visată, pentru că românii sunt, nu mai încape vorbă... "bărbaţi răbdători".