Despre tăcerea suspectă în care s-au scufundat ecologiştii în cazul Bîstroe am mai scris şi cu alte ocazii, atrăgând atenţia asupra dezastrului pe care l-ar suferi Delta Dunării dacă acest proiect ucrainean ar fi dus la bun sfârşit. Delta noastră este cu adevărat uni­că şi orice agresiune împotriva ei este o agresiune împotriva bio­sferei, a Terrei în general, de aceea este suspectă tăcerea orga­ni­zaţiilor ecologiste în legătură cu acest subiect, cu atât mai mult cu cât reprezentanţii statelor vest-europene, ai unor organizaţii inter­naţionale de renume, susţinuţi de presa internă şi internaţională, s-au pronunţat în favoarea autorităţilor româneşti, denunţând politica de forţă a Ucrainei. Se vede, însă, că ecologiştii fac presiuni şi ma­nifestări doar în anumite cazuri, acestea fiind selectate, mai mult ca sigur, în funcţie de... interesul personal. Iar un astfel de caz este proiectul de la Roşia Montană. Iată câteva argumente în acest sens, argumente pe care le-am regăsit şi într-un articol publicat în cotidianul "Cuvântul liber", ce apare în judeţul Mureş, semnat de Karol Ştefan şi intitulat "Ecologia cu graniţe impuse". Iniţial, dis­putele legate de proiectul RMGC s-au dus doar pe plan local şi naţional, dar acestea au depăşit ulterior graniţele ţării. Aşa se face că, de curând, în zona Roşia Montană şi-a făcut apariţia o jurnalistă elveţiană cu o mare experienţă în domeniul protecţiei mediului, do­bân­dită la publicaţia de notorietate "The Ecologist". Numele aces­teia este Stephanie Roth şi are faima de a fi participat la mai multe campanii care au stopat construirea unei autostrăzi în Chile, au dus la închiderea unor mine de aur în Peru, a participat la lupta împotriva amplasării celebrului "Dracula Park" în Sighişoara şi, după cum se pare, nici autostrada Braşov-Borş nu o lasă rece. Ei bine, Stephanie Roth s-a stabilit în zona Roşia Montană şi a declanşat o campanie profesionistă împotriva proiectului RMGC, având drept aliată o bel­giancă, Francoise Heidebroeck, al cărei rol este greu de înţeles, din moment ce aceasta se recomandă drept consilier al Băncii Inter­naţionale de Investiţii, pe lângă Compania de Căi Ferate din Bucu­reşti. Francoise Heidebroeck s-a stabilit, de asemenea, în zonă, iar unele surse afirmă că interesul brusc al belgienei pentru protecţia mediului de la Roşia Montană rezidă din faptul că ea are... un motel în apropierea localităţii! În înverşunarea lor, cele două "ecolo­gis­te" (care tac mâlc în cazul Bîstroe), au atras de partea lor tot felul de organizaţii, din toate ţările, indiferent dacă acestea au legătură cu ecologia sau ba. De exemplu "Asociaţia Revoluţionarilor- 21 De­cembrie" sau "Asociaţia Victimele Mineriadelor". Mai mult decât atât, cele două doamne ne reclamă pe la toate forurile europene, publică în presa canadiană materiale ce condamnă proiectul de la Roşia Montană, fac scandal pe la toate evenimentele cu temă eco­logică din ţară şi din străinătate, şi şi-au găsit cel mai puternic sprijin în Ungaria, vecina şi prietena noastră, ţară ce se simte cam prea datoare să ne apere nouă pădurile, munţii şi apele. Şi ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns, există bănuiala că Stephanie Roth ar fi sprijinit în campania pentru alegerile locale din România pe un anu­mit candidat, numai pentru că acesta se opunea proiectului RMGC! Iar asta constituie o ilegalitate, fiind pedepsită ca atare dacă va fi dovedită.
    În final, revenind la comparaţia cu canalul Bîstroe, cele două doam­ne ecologiste care se dau de ceasul morţii în cazul investiţiei de la Roşia Montană susţin punctul de vedere al Ungariei, stat ce invocă o convenţie internaţională în baza căreia "nici o ţară nu poate efectua lucrări ce afectează teritoriul altei ţări". Păi nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul Bîstroe? Şi încă la o scară mai largă a dezas­trului, căci nu mai e vorba doar de nişte galerii romane, ci de specii de floră şi faună unice! Atunci de ce tac domniile lor? Răspunsul ni-l dă, în mod ipotetic, acelaşi Karol Ştefan, de la "Cuvântul liber": din moment ce interesele celor două se opresc la Carpaţi, înseamnă că dânsele intervin în interese ce privesc... exclusiv Transilvania! (Ale­xandru PĂDUREANU)

---

     Recent ne-am deplasat la domiciliul celui mai vârstnic moţ din Bucium - Valea Şesii - fost miner - care a împlinit frumoasa vârstă de 96 de ani. Bătrânul ne-a povestit că şi-a început activitatea din fragedă copilărie, părinţii lui obligându-l să meargă la mină de la vârsta de 13 ani. La început a lucrat ca răznar, iar după câţiva ani l-au avansat ca homan la Şteampu. Aflăm prin acest venerabil moţ că el a fost, în acea secvenţă de timp, botezat de preotul şi scriitorul Ion Agârbiceanu. Nu uşoară i-a fost viaţa când, în timpul războiului, a lucrat la Uzina de apărare din Ploieşti. A dezertat, iar în timpul iernii n-a mai rezistat şi s-a predat. Trimis apoi pe front, în linia întâi, fiind la tun antiaerian a reuşit să doboare un avion inamic.
    În viaţa lui a lucrat foarte mult pricepându-se să confecţioneze şteampuri, juguri, mori de apă, căzi, sănii etc. A suferit 7 operaţii grele din care ultima a avut-o la 84 de ani, de apendicită. Ceea ce ne-a impresionat şi mai mult a fost când ne-a citit din ziarul "Unirea" fără ochelari. Noi îi dorim în continuare o viaţă cât mai îndelungată, îl felicităm şi îi urăm La mulţi ani! (I.R.)

---

     Astăzi (14 decembrie 2004), la ora 17,00, Biblioteca judeţeană "Lucian Blaga", din Alba Iulia va găzdui o manifestare culturală din seria celor intrate deja în tradiţia acestei instituţii. Este vorba despre lansarea a două volume de carte, ambele legate de bibliotecă nu doar prin valoarea lor intrinsecă, ci şi prin numele unui autor: Daniela Barb Floroian, angajată a Bibliotecii "Lucian Blaga". Primul volum este un dicţionar al personalităţilor judeţului Alba, din cele mai dife­rite domenii: literatură, artă, muzică, media etc., elaborat de poetul Ion Mărginean împreună cu d-na Floroian. Cel de-al doilea este vo­lumul de debut al d-nei Floroian şi se intitulează "Poveşti scurte despre sfinţi". (I.H.)

---

     Recent, sala de sport a Grupului Şcolar de Industrie Uşoară din Alba Iulia a devenit funcţională, după ce au fost montate coşuri de baschet şi porţi de handbal, au declarat surse oficiale. Sala de sport, construită în baza unui program naţional, a fost dată în folo­sinţă în acest an, dar nu a fost utilată cu modulele necesare pentru practicarea jocurilor colective, fiind doar trasate terenurile de bas­chet, volei şi tenis. Aici îşi vor desfăşura orele de educaţie fizică aproximativ 2.000 de elevi, pe lângă liceenii Grupului Şcolar de Industrie Uşoară, la sală având acces elevii Şcolii generale "L. Rebreanu" şi cei din clasele cu profil integrat din cadrul Liceului Sportiv. Unităţile menţionate folosesc sala de sport conform orarului de funcţionare stabilit de conducerea Grupului Şcolar de Industrie Uşoară.(R.G.)