Ziua alegerii preşedinţilor celor două Camere parlamentare şi a depunerii jurământului de către preşedintele nou ales al României s-a consumat într-o atmosferă vulcanică, aproape imprevizibilă pentru finalul scontat de fiecare conglomerat partinic. Nenumăratele pere­grinări, demne de adevăraţi aventurieri, ale unor senatori şi deputaţi dirijaţi asincron în şedinţele şi, mai ales, în pauzele Senatului şi Ca­merei Deputaţilor, de către liderii politici au pus pe jar sufletele can­didaţilor, deopotrivă din partea PSD cât şi ai Alianţei.
    După furtunoase dezbateri, aranjamente de culise, după decizii şi indecizii, telefoane pe satelit adresate persoanei din fotoliul ală­turat, PUR şi PRM şi-au scos aşii din mânecă şi i-au aşezat întru aranjarea coroanei de lauri pe creştetele lui Nicolae Văcăroiu şi A­drian Năstase, care s-au înscăunat în funcţiile de preşedinte al Se­natului, respectiv al Camerei Deputaţilor. Legitimitatea noilor înves­tituri s-a produs chiar şi după părăsirea ostentativă de către unii a­leşi ai Alianţei PNL-PD şi UDMR a câmpului de război care se chea­mă Parlament. Invitaţiile la respectarea liniştii şi ordinii politice lansate de către proaspeţii preşe­dinţi au făcut mai mult valuri decât ecouri, gata-gata să răstoarne jurământul de credinţă al preşe­dintelui Traian Băsescu care, probabil, urmărea minutarele ce se învârteau ireversibil spre o poziţie neconstituţională. Fatidicul nu s-a produs totuşi, în ceasul al doisprezecelea preşedintele nou ales depunându-şi jurământul în solemnitatea Camerelor reunite. Dis­cursul curajos al preşedintelui României, Traian Băsescu, a păstrat nota deja cunoscută din încheiata campanie, reiterând, poate ceva mai blând, aceleaşi ţinte care l-au propulsat în fruntea naţiunii: com­baterea corupţiei, eliminarea sărăciei, redarea independenţei mass-media, echilibrarea relaţiilor externe cu o varietate de ţări, dar şi păs­trarea unor priorităţi: SUA şi Anglia. Tinerii parlamentari, "bobo­cii", trebuie să se fi simţit măguliţi de încrederea şi încercarea de apropiere avansată de instituţia prezidenţială, un fel de subtilă in­vitaţie la susţinere. Neastâmpărul caracteristic omului Băsescu i-a dat ghes chiar şi în clipe de extrem festivism şi rigoare protocolară îndemnându-l la mici intervenţii după "expirarea" timpului alocat. A fost momentul puţin altfel, când în joc s-a înscris preşedintele Ca­me­rei Deputaţilor, Adrian Năstase, care nu s-a dezis de celebrele sale replici fine şi usturătoare, asezonate cu ironii subtile. Cât de comentate vor fi duelurile verbale ale celor doi preşedinţi rămâne de văzut. Francheţea lor, dincolo de nepotrivitul situaţiei, ar trebui să se constituie într-o dominantă a conlucrării fireşti, depavoazată de ar­tificii de salon ori de ascunzişuri dăunătoare "măreţelor cauze" eta­late în programe.
    În caruselul rapid al evenimentelor s-a înscris şi preluarea şta­fe­tei prezidenţiale de la Ion Iliescu, noul locatar din Cotroceni, Traian Băsescu, preşedintele în exerciţiu al României, afişând neostentativ aceeaşi febrilitate care-l marchează, caracteristică omului de ac­ţiu­ne, mai bine plasat în centrul vâltorii decât în jilţul rece şi încre­me­nit. Show-ul preşedinţilor a luat sfârşit, începe cel al premierilor. Pre­mierul-preşedinte de Cameră, Adrian Năstase şi-a luat adio de la Executiv lăsând loc interimatului. De aici lupta continuă: acerbă, ascunsă, la vedere, oricum şi oriunde, sub bagheta magică a lui Tra­ian Băsescu. Toţi ochii sunt acum aţintiţi spre Cotroceni, unde încep sfaturile de taină cu staff-urile de partid, cu oameni politici pe alese pentru construirea noului guvern.
    Miza este mare, într-o conjunctură labilă pe care o manevrează mai uşor partidele mici decât cele "puternice". Condiţia fascinantă a înfrăţirii la guvernare o pune, după cum s-a demonstrat, cine vrea şi cine nu crezi.
    Dincolo de oricare posibil pronostic ne dorim drumuri unite de visul comun al transformării României într-o ţară cu adevărat demnă de numele ei european.