În preajma aniversării a 146 de ani de la Unirea Principatelor Ro­mâne, preşedintele Traian Băsescu a făcut prima vizită oficială "în străinătate", la Chişinău, în Republica Moldova. Străinătate este un fel de a spune, pentru că de fapt preşedintele a mers la fraţii noştri de peste Prut, onorându-şi promisiunea de a avea relaţii speciale cu această ţară în tentativa de a reda românilor demnitatea pe care o merită un popor atât de încercat în istoria sa.
    După Chişinău, şeful statului va fi prezent în Ucraina, la Kiev, adi­că, mai pe şleau spus, îi va vizita şi pe bucovinenii noştri. Se inau­gurează practic astfel o nouă politică naţională, în care priorităţile sunt unitatea şi solidaritatea tuturor românilor în jurul valorilor perene ale neamului - pământul sfânt al patriei străbune, limba, cultura şi tradiţia, istoria, mândria şi libertatea unui popor greu încercat de vi­tregiile vremurilor. România are nevoie de o asemenea politică de a­tragere a tuturor fiilor săi răspândiţi prin lume, în ţări mai puţin sau mai mult îndepărtate, care să-i adune spiritual şi sufleteşte în matca de unde au plecat. Fără îndoială că cele două vizite ale preşedintelui României vor îmbogăţi viziunea primului bărbat al ţării despre promo­varea şi susţinerea românismului pe drumul integrării europene. Evi­dent că în această întreprindere va avea de învăţat şi de la românii din Ungaria, inclusiv sau mai ales de la guvernul Ungariei şi UDMR. Nu este posibil ca fraţii noştri din Bucovina şi Basarabia să vină în România cu paşapoarte, în timp ce ungurii vor să acorde cetăţenia tuturor celor care vorbesc limba lui Attila ori le conferă legitimaţii şi alte privilegii, inclusiv materiale pentru susţinerea tradiţiilor, culturii şi limbii materne, cheia de boltă fără de care s-ar prăbuşi orice naţio­nalitate.
    Să sperăm deci că de acum înainte Hora Unirii tuturor românilor va străbate, dincolo de versuri şi melodie, şi cugetul politicienilor noş­tri, care vor analiza cu mai multă răspundere, pragmatism şi demnitate soarta românilor şi a românismului din lumea noastră de azi, astfel ca toţi compatrioţii noştri să iubească la fel ca lumina o­chi­lor ţara, drapelul şi imnul, al căror corolar şi ilustru reprezentant ne place să credem că este preşedintele Traian Băsescu.

---

     "Există o zicală care spune că timpul lecuieşte orice. Nu-i uităm niciodată pe cei care au plecat dintre noi, dar este adevărat că, odată cu tre­cerea timpului, durerea scade.
    Această afirmaţie, însă, nu este vala­bilă în ce priveşte Holocaustul, o crimă de neimaginat, unica din istoria umani­tăţii. Imediat după cel de-al Doilea Răz­boi Mondial, vina pentru Holocaust a fost dată numai pe guvernul Germaniei na­ziste şi pe aliaţii apropiaţi. Şi totuşi, o­da­tă cu trecerea timpului şi după ce isto­ricii au făcut investigaţii, vina pentru a­cest unic act de bestialitate a mers pe umerii unui număr crescând de naţiuni. Desigur, responsabilitatea principală pentru această ucidere în masă trebuie să continue şi va continua să apese pe umerii unui om al cărui nume nici nu merită să fie pronunţat astăzi şi pe umerii unui guvern criminal pe care el l-a stabilit în Germania. Dar toţi ceilalţi europeni, cei care au închis ochii şi s-au făcut că nu văd, acei care s-au bucurat de proprietăţile luate ilegal de la membrii comunităţilor evreieşti sau cei care s-au gândit, pur şi simplu, că crima nu-i afectează pe ei şi, prin urmare, nu trebuie să facă nimic, toţi împart o anume responsabilitate faţă de ceea ce s-a întâmplat. Este semnificativ că, în Marea Britanie - una din ţările care au învins, în cele din urmă, nazismul - Holocaustul este acum comemorat oficial, ceea ce nu se întâmpla cu un dece­niu în urmă. Francezii au redescoperit partea lor de responsabilitate morală şi astfel a făcut fiecare naţiune, în Europa. Toate naţiunile vor fi reprezentate săptămâna viitoare, la a 60-a aniversare a eliberării câmpului morţii de la Auschwitz, în Polonia. Va fi un act de come­morare care va întruni laolaltă aducerea aminte şi acceptarea res­pon­sabilităţii de a nu fi prevenit această oroare.
    Felicit faptul că, prin asistenţa acordată de oficialităţile României şi cu participarea multor oameni de ştiinţă şi cercetători din ţara noastră, o comisie internaţională condusă de Ellie Wiesel, laureat al premiului Nobel şi unul din foştii noştri concetăţeni, a făcut cu­nos­cută responsabilitatea României în distrugerea evreimii Europei, a­cum şase decenii.
    Ştiu că unii dintre cetăţenii noştri vor avea opinii diferite privind u­nele din rezultatele acestui comitet şi vor continua să argumenteze numărul de evrei ucişi sau adevărata libertate pe care a cunoscut-o România, în cel de-al Doilea Război Mondial, de a-şi urma propria politică. Nici unul dintre noi nu trebuie să se teamă de această dez­batere şi mulţi dintre voi au luat parte la aceste discuţii. Totuşi, tutu­ror românilor, indiferent de religia sau etnia lor, doresc să le spun ur­mătoarele: Chiar dacă am fi eşuat în salvarea doar a unei singure vieţi a evreilor noştri acum şase decenii, chiar dacă numai am igno­rat atunci ororile şi suferinţa cetăţenilor noştri evrei, totuşi am fost vi­novaţi. Nu are importanţă că alte naţiuni sau conducători s-au purtat mult mai rău; nu contează că cetăţenii noştri de credinţă mozaică din Transilvania au suferit mai mult sub ocupaţia fascistă ungară decât evreii care au rămas în Regat. Realitatea este că noi toţi, toţi românii de toate credinţele, am fi putut face mai mult.
    În al doilea rând, a admite partea noastră de responsabilitate pen­tru Holocaust este un act suprem de a ne curăţa sufletul propriu. Nu putem rămâne o democraţie adevărată, un membru deplin al Uniunii Europene şi al alianţei naţiunilor NATO dacă nu acceptăm că nu tot trecutul nostru a fost glorios şi onorabil. Da, de multe ori în istoria noastră am fost victimele altora. Dar au fost timpuri în care am trans­format propriii cetăţeni în victime sau în care nu am oprit pe alţii să terorizeze propriul nostru popor. Auschwitz, câmpurile de la Bug, deportările din Transilvania, trenurile morţii, pogromul de la Iaşi, ca şi pogromul din Bucureşti pe care îl comemorăm, toate acestea au re­prezentat sfârşitul umanităţii. Putem să recâştigăm umanitatea noas­tră şi să consolidăm democraţia numai dacă vom confrunta a­ceste orori direct, public şi onest.
    Una din cele mai mari satisfacţii din viaţa mea a fost atunci când mama mea, Regina ELENA, a obţinut titlul de Drepţi Între Popoare pentru activităţile ei în cel de-al Doilea Război Mondial. Sunt mândru de rolul ei, dar aş fi vrut să fi făcut cu toţii mai mult. Noi, toţi românii, inclusiv familia mea, trebuie să continuăm să cercetăm conştiinţa noastră în legătură cu imensele crime comise în numele nostru sau în numele ţării. Am avut una din cele mai mari comunităţi evreieşti din Europa, un mare număr de oameni întreprinzători, bărbaţi şi fe­mei de cultură, oameni care au ajutat şi ar fi putut ajuta România astăzi. România, ca fiecare naţiune europeană, a fost în cele din ur­mă cea care a avut de pierdut din Holocaust. Împărţim durerea îm­preună, şi durerea va dăinui, pentru sute de ani.
    Am încredinţat acest mesaj Principesei MARGARETA şi soţului ei, Principelui RADU, care reprezintă o nouă generaţie de români, o generaţie care nu tre­buie să uite niciodată trecutul, dar care ar tre­bui, de asemenea, să se uite cu încredere în viitor. Spunând "Izkor" astăzi, amintiţi-vă de toţi acei dintre noi, cetăţeni români de credinţă mozaică, ce au fost ucişi. Dar vă cer, de asemenea, să spuneţi o rugăciune pentru viitorul ţării noastre, pentru democraţia ei, pentru prosperitatea şi stabilitatea ei. Cu deplina cunoaştere a trecutului nostru, cu totala acceptare a responsabilităţii noastre, noi toţi vom face în aşa fel încât ororile Holocaustului să nu se mai repete NICIODATĂ."

---

     Sorin Vicol a demisionat ieri din fruntea Autorităţii Naţionale de Con­trol. Motivul demisiei lui Vicol este legat de faptul că Autoritatea Naţională a Vămilor şi Garda Financiară au fost trecute de la ANC la Ministerul Finanţelor. Acesta apreciază că în acest fel au fost re­strânse drastic atribuţiile ANC-ului. (N.I.T.)

---

     Începând cu data de 21 ianuarie 2005, prefectul judeţului Alba, Cos­min Covaciu, şi-a completat Cabinetul cu noii consilieri. Dacă nu­mele şefei de cabinet, d-na Ana Cosmina Horvath şi al consi­li­erului pe problemele romilor, Gruia Bumbu, erau cunoscute încă din prima săptămână a mandatului său, cele ale directorului de cabinet şi ale consilierului juridic au fost făcute publice doar ieri. Astfel, dl. Ni­colae Todea, noul director de cabinet, a fost director adjunct la În­treprinderea Porţelanul din Alba Iulia, iar în prezent este profesor la Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia. Este autorul a nu­me­roase cărţi şi articole de specialitate în domeniul economic. Ce­lălalt consilier este Cosmin Florin Sima, absolvent al Facultăţii de Drept "Lucian Blaga" din Sibiu. Până acum a fost consilier juridic, în cadrul Primăriei Aiud. (I.P.)

---

     Primul ministru Tăriceanu a anunţat înfiinţarea unui comitet inter­ministerial care va elabora reglementări legislative pentru regimul pro­prietăţii. Una dintre acestea va viza despăgubirea proprietarilor care nu şi-au primit înapoi bunurile (în natură). O altă reglementare va modifica Legea fondului funciar. (M.F.)

---

     Preşedintele PSD Alba, deputatul Mugurel Sârbu, a declarat ieri în cadrul unei conferinţe de presă că toţi cei trei parlamentari PSD de Alba vor avea birourile parlamentare în incinta sediului PSD din Alba Iulia. Alături de domnia - sa mai este vorba despre senatorul George Cristian Maior şi deputatul Emilian Cutean. De asemenea, Mugurel Sârbu va avea un birou parlamentar la Sebeş. "Săptămâna vi­itoare vom anunţa şi personalul care va deservi aceste birouri", a spus Mugurel Sârbu. În altă ordine de idei, senatorul Maior a anunţat că, pe lângă cele 3 persoane angajate la biroul său senatorial, va mai aduce o a patra, din rândul tinerilor PSD, pe care o va plăti din sa­lariul său.(R.J.)